Ce mai faci, imi lipseste sa vorbesc cu tine, prieten drag, pe tine te caut mai des cand nu mi-e bine, dar te-am gasit si in zilele mele bune, si impreuna am construit palate impunatoare de cuvinte. Tu nu pleci niciodata de langa mine, si ma primesti mereu cu bratele deschise, esti prietenul ideal, cine are nevoie de omuletii aia enervanti care te parasesc la un moment dat ? Mi-e dor sa-ti scriu scrisori, dar fii bucuros pentru mine, sunt destul de fericita. Durerea mea nu mai smulge din mine sentimente nebanuite ce stau pitite sub zambetul meu. Imi face placere sa te regasesc mereu aici. Oricat de magica erai ma bucur ca sunt unde sunt. Cand erai langa mine ma simteam speciala ca te aveam, si nu o sa uit niciodata asta. As mai vrea, dar nu cu pretul durerii mele imprastiate pe o foaie scrisa in neputinta.
Azi...