Suflete si trupuri mutilate de trecerea timpului... Cu asta ne intampina viata, cu fiecare minut ce il pierdem gandindu-ne la ce ne lipseste. Si totusi ne acomodam in aceasta stare. Si stam pe loc, privind cu amaraciune cum trec altii pe langa. Noi ? Neclintiti. Poverile care se tin agatate de sufletele noastre ne tin in loc, durerea atarna prea tare. Nici daca ne-ar trage cineva cu forta dupa ei nu ne-ar ajuta. Asa realizezi ca nu mai are rost sa te zbati, poate ca oricum nu ai facut-o pana acum. Soarele nu se mai aprinde dimineata si pentru ale noastre suflete.. Este o noapte infnita.
Niste ochi iubitori ne privesc, dar ii ocolim . Incercam sa-i lasam sa ne citeasca prin adancurile inimi, dar acele foi sunt prea rupte de oamenii dinainte, mazgalite cu vorbe murdare si batute in picioare de cei dragi noua . Sunt patate si cu sange. Cu sangele tau care nu iti mai incapea in vene. Pur si simplu simteai cum trece fiecare cuvant aruncat, fiecare dezamagire,