Sufletul este un templu si trebuie pasit cu mare
grija. Sa intri sa-l descoperi in liniste si cu multa migala, sa nu
rupi cate ceva. Nu te lasa speriat de acea dezordine, sau de
zgomotele si vocile ciudate ce o sa incerce sa te alunge. Sunt
demonii mei, dar daca ii tratezi preferintial o sa se imblanzeasca.
Habar n-ai cat e de usor. Degeaba urla ei acolo si se agita.
Degeaba imprastie venin. Cand ai sa te apropii ai sa citesti
adevarul lor, nimic nu e ceea ce pare. Nu te teme, iubite, daca
intunericul o sa-ti fie calauza, chemarea inimii mele te va ghida
pe drumul corect. Nu te intorce la mijlocul drumului, ei o sa te
sfasaie caci se vor tavali de durere si iti vor terfeli numele.
Amintirea lor iti va fi blestem etern in fiecare
cosmar.
Cand ai sa pasesti in altarul sufletului meu ai grija
sa nu-l murdaresti si mai tare, mai bine ma tii de mana si ma ajuti
sa-l curat. Nu-l darama, si nici nu incerca sa-l atingi daca ai
ganduri malefice, daca n-ai de gand sa ramai macar o viata aici, si
cealalta, daca suntem norocosi. Cand ai sa depasesti toate aceste
bariere, si ai sa treci de ultima usa a sufletului meu, magicul se
va naste... o viata privita prin cei mai frumosi ochi, plina de
lumina si culoare. Tu ma invarti in pasi de dans, pe piesa noastra
preferata. Si lumea noastra e nemuritoare cand ne pierdem unul in
privirea altuia. Unicitatea acelor ochi arde fiecare celula ce ma
construieste... arde armura. Pana si Raiul e invdios pe noi
doi.
Asa ca ramai, te rog. Invata-ma sa fim
!
