Sufletul este un templu si trebuie pasit cu mare grija. Sa intri sa-l descoperi in liniste si cu multa migala, sa nu rupi cate ceva. Nu te lasa speriat de acea dezordine, sau de zgomotele si vocile ciudate ce o sa incerce sa te alunge. Sunt demonii mei, dar daca ii tratezi preferintial o sa se imblanzeasca. Habar n-ai cat e de usor. Degeaba urla ei acolo si se agita. Degeaba imprastie venin. Cand ai sa te apropii ai sa citesti adevarul lor, nimic nu e ceea ce pare. Nu te teme, iubite, daca intunericul o sa-ti fie calauza, chemarea inimii mele te va ghida pe drumul corect. Nu te intorce la mijlocul drumului, ei o sa te sfasaie caci se vor tavali de durere si iti vor terfeli numele. Amintirea lor iti va fi blestem etern in fiecare cosmar.
Cand ai sa pasesti in altarul sufletului meu ai grija sa nu-l murdaresti si mai tare, mai bine ma tii de mana si ma ajuti sa-l curat. Nu-l darama, si nici nu incerca sa-l