Regele Rajendravarman II (944-968), din dinastia Varman, a hotărât ca pe insula din mijlocul marelui lac de baraj, baray, din apropierea capitalei khmere să fie construit un templu dedicat divinității sale protectoare, Rajendresvara.
Așa a luat naștere templul Mebon oriental a cărui inaugurare a avut loc vineri, 28 ianuarie 935, pe la ora 11 dimineața, când în sanctuarul principal a fost instalat simbolul divinițății protectoare.*
Rajendra, prenume folosit și azi în India,este o combinație între raja - rege, în sanscrită, și Indra - zeu atotputernic, zeu al cerului, fulgerelor, ploii și furtunii (un fel de Jupiter), reprezentat adeseori călare pe un elefant alb numit Airavata.
Cât despre „vara”, în sanscrită înseamnă
„nobil, suprem”**.
De aici, numele divinității principale de la Mebon oriental:
Rajendresvara.
„Baray oriental”, lacul artificial creat prin ridicarea unui „baraj” dreptunghiular de diguri [baray, în khmer] a fost realizat cam cu 50 de ani înainte de ridicarea templului Mebon oriental.
Digul era lung de 7,5 km și lat de 1,83 km, astfel că atunci când nivelul apei atingea 4 metri, lacul conținea aprox. 55 de milioane de metri cubi de apă. Iar nivelul apei, adusă printr-un canal din râul Roluos, putea atinge și 5 metri.
Construcția enormului Baray oriental a fost decisă în timpul domniei regelui Yasovarman I (889-910), cel care a mutat capitala regatului khmer la Angkor.
Astăzi, Baray oriental este secat, iar templul Mebon oriental pare înalt, deși nu este un „templu munte”, deoarece îl privim de pe fundul lacului de altădată.
Fiind înconjurat de apă, templul nu avea nevoie de șanțuri de apărare sau de drumuri de acces, ci de debarcadere. Astfel că în fiecare din cele patru puncte cardinale exista câte un debarcader.
Vizitarea templului începe de la debarcaderul de est. Baza templului, construită în laterit, măsoară 126 pe 121 metri. Urmează o incintă de 108 pe 104 metri, înconjurată de un zid în care, în dreptul debarcaderelor, se află cele patru gopura, intrările în templu.
Partea centrală cuprinde cinci turnuri sanctuare, din care unul central, mai mare, și alte patru în colțuri.
Regăsim ușile false blocate de mari lespezi de piatră, ferestrele cu coloane, divinitățile păzitoare de la colțurile clădirilor, grinzile sculptate de deasupra ușilor...
La colțurile teraselor, opt elefanți străjuiau
sanctuarul.
Unul dintre ei se dovedește și azi deosebit de
prietenos!
Bibliografie
* Claude Jacques, Michael Freeman - Angkor, Cité khmère, River Books, 2012, p. 161.
** Saveros Lewitz – La toponymie khmère, Bulletin de l’Ecole française d’Extrême-Orient, tome 53 n° 2, 1967, p. 424.