Dacă ar fi să mai mergem odată la Angkor, cred că am începe vizitarea templelor cu Preah Ko.
Pentru că este cel mai vechi templu de la Angkor: sfârșitul secolului IX.

Am începe vizita dimineața devreme, așa cum am făcut-o și cum este recomandat*.
Am coborâ din nou din tuk-tuk și am păși în incinta templului.
[* Claude Jacques, Michael Freeman – Angkor, cité khmère, River Books, 2012, p.196.]

În general, templele de la Angkor sunt construite pe o axă est-vest, cu intrarea principală la est*.
La Preak Ko intrăm prin așa-numita gopura orientală, o clădire odată acoperită, din care au mai ramas doar ferestrele cu coloane masive, sculptate.
[*Excepția confirmă regula: la Angkor Vat intrarea principală este la vest.]

Lateral, în partea de sud-est a incintei exterioare, se află o construcție masivă de cărămidă, fără ferestre, doar cu niște deschideri de ventilație în partea de sus. Este așa-numita “bibliotecă”.

Pentru a urca pe terasa cu șase turnuri, pe latura de est sunt trei scări, fiecare păzite de doi lei.
Scările sunt precedate de trei statui de tauri șezând.

Turnul central din rândul din față era destinat lui Paramesvara - „domn suprem”, unul din numele lui Shiva si numele postum al fondatorului imperiului khmer, Jayavarman II (802-850).

Ușa de intrare în templu este păzită de dvarapala, paznici ai ușilor, sculptați în gresie.
Toate turnurile din partea de est, destinate divinităților masculine, poartă lungi dedicații pe părțile verticale interioare ale cadrelor ușilor.

Cele trei turnuri din partea de vest erau destinate divinitățile feminine.
Dvarapala sunt înlocuite aici cu devata, care protejează colțurile clădirilor.

Devata, divinități feminine, păzesc și ele, de 1144 de ani, templul de la Preah Ko.

Sus, sculptat în stuc, un dansator așteaptă visător...