Și tocmai pentru că un copil te poate lua pe nepregătite,
tocmai de-asta e minunat !
Iaca și eu ieri. Mă pregătisem mental cu o explicație pentru
un copil de 7 ani pentru conceptele de even și odd, adică par și
impar.
Copilul ăsta de 7 ani știe deja înmulțirea și împărțirea, le-a
învățat singurel.
Și îl iau eu pe ocolite : Cât face 4 împărțit la 2
?
2, răspunde prompt și ușor jignit de așa banalitate de
întrebare ce-i adresasem.
Eu, șmecheră, arunc următoarea întrebare și jubilez un pic că
o să ajung la țintă cu ea : Dar 5 împărțit la 2 cât face ?
Mă așteptam să-mi spună că nu putem împărți 5 la 2.
Când colo ... băiatul cu același ton prompt și sigur : Doi
virgulă cinci !
Nah poftim, mai pregătește-ți explicații de-acasă pentru
copiii inteligenți !
Timp de o secundă neuronii mei s-au blocat, timp de încă o
secundă s-au dat de-a berbeleacul râzînd de farsa pe care mi-am
întins-o singură cu băiețelul foarte inteligent, iar timp de încă o
secundă neuronii au început să-mi țopăie panicați.
Dar în secunda patru ... Evrika ! Am virat-o cu explicația
către virgula obținută la împărțirea lui 5 la 2.
Cu toate astea, am reușit să-i ofer și o noutate băiețelului
ăsta. Mi-a spus că nu obținem un număr fix și abia aici am putut să
am un aport informațional pentru el, anume că se spune un număr
întreg.
Nimic mai frumos decât să practici zilnic fitness neuronal
!
Și singura muncă ce îți asigură flotări și genoflexiuni și
detente neurnonale este lucrul cu copiii.
I feel fit ! I am happy !
