Roatan, Honduras, 2 aprilie 2019.
Aici se face ziuă pe la 5 jumate. De obicei sunt treaz,
pândind zorile.
Mai devreme decât mine se trezeşte un cocoş din vecini
care, după voce,
pare să fie subţire, ambiţios şi puţin dereglat în ceea
ce priveşte ora de dat deşteptarea.
Doar dacă nu cântă cumva şi în somn, ca să nu uite
melodia.
Şi tot înaintea zorilor se trezeşte şi Gecko, o şopârlă
mititică.
Mă aşteaptă în fiecare dimineaţă pe pervazul ferestrei
să stăm puţin de vorbă.
Deşi e timidă, se lasă privită în ochi, mângâiată din
priviri si fotografiată.
Şi stăm de vorbă, fără cuvinte rostite. Gândim împreună
şi punem ţara la cale.
De fapt insula - Roatan, nu ţara -
Honduras.
Nici ea nu a fost niciodată pe continent.
Despre America Centrală, şi ea ştie cam tot atât cât
ştiu şi eu. I-am promis să citesc mai mult.
Nici ea nu ştia cine e Francisco Morazán. I-am spus că
i-am fotografiat statuia în Coxen Hole.
Şi că „Wiki” m-a informat că Morazán (1792-1842) a fost
şef de stat în Honduras (1827-1830),
înainte de a fi preşedintele Republicii Federale a
Americii Centrale (1830-1839),
şef suprem în Salvador (1839-1840) şi în Costa Rica
(1842).
În urma unei revolte populare, a fost trădat de un
prieten, a fost prins, judecat şi
condamnat la moarte. A fost executat pe 15 septembrie
1842,
ziua în care se aniversau 21 de ani de independenţă a
Americii Centrale.
„Crezi că vreodată Morazán şi-a închipuit că o şopârlă
îi va cunoaşte biografia?
În plus, nu am fost niciodată în Coxen Hole. E prea
departe pentru un gecko.”
Îi spun că eu am fost acolo cu Cristina,
sâmbătă.
Sunt cam 11 km de la West End până acolo.
Mă întreabă cum e Coxen Hole.
Coxen Hole. Cea mai mare localitate din insulă. Circa
5000 de locuitori. Aeroportul insulei.
E cald, e multă lume, sunt magazine, biserici, clădiri
oficiale, poliţişti, scutere, maşini, cald...
Am văzut câţiva câini, dar nici o şopârlă. Şi nici
pisici.
Şi toate curţile de pe o parte a străzii principale au
deschidere spre mare.
Marea din fundul curţii...
Marea Caribilor, Caraibilor sau a
Caraibelor?
Spaniolii îi spun Mar Caribe.
Americanii - Caribbean Sea. Francezii - Mer
des Caraïbes.
Câteodată este numită „Mediterana Lumii
Noi”.
Roatan, Honduras, 3 aprilie 2019.
Caribi - „Popor indigen caraibian din Antilele Mici.
[...] La momentul contactului cu spaniolii, caribii erau unul
dintre grupurile dominante din Caraibe, însăși numele regiunii
trăgându-se de la al lor.”
[https://ro.wikipedia.org/wiki/Caribi]
Caraibi - „Denumirea vine de la vechii locuitori ai
insulelor din această regiune numiți caraibi.”
[https://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_Caraibilor]
Caraibe - „O regiune a Americilor constând din Marea
Caraibilor, insulele sale și coastele înconjurătoare.”
[https://ro.wikipedia.org/wiki/Caraibe]
„Bine, bine, tu vrei să-mi citeşti toată Wikipedia?” -
mă întrerupe Gecko.
„Crezi că pe mine chiar mă interesează cum îi ziceţi voi
mării care înconjoară insula mea?
Eu nici nu merg până la mare. Mi-e suficient să o
privesc de aici, de pe terasă.
Mai bine povesteşte-mi de insulă, de Roatan. Cum ţi se
pare?”
Verde- îi răspund. Foarte
verde!
Şi roşie...
şi galbenă...
şi galbenă cu
roşu,
şi albastră!
Ce mai, insula ta e extrem de
colorată. Şi de
animată!
„Când spui "animată", te
gândeşti la oameni sau la alte animale?” - mă întreabă
Gecko.
„Şi, şi...” - îi răspund. Dar acum mă gândeam la
„ratonul laveur” care venea să ia masa la
Hole in the Wall şi care mânca chec
cu banane.
Şi apoi mă mai gândeam la colibri!
Când eram copil, am văzut colibri la Muzeul Antipa. Apoi
am văzut colibri în filme documentare.
Dar acum am văzut pentru prima oară colibri
de-adevăratelea!
Sunt fantastici! Mici, iuţi, simpatici foc Nu stau o
clipă.
Mă rog, unul a stat o clipă pe o crenguţă.
Dar atunci am mişcat eu aparatul, de
emoţie...
„Şi atunci, ce zici? Îţi place Roatan?” - mă întreabă
Gecko.
Mai întrebi?!
