Sursa acestei povesti romantice este o nuvela din secolul al XIV-lea a scriitorului italian Matteo Bandello. Se pare insa ca povestea nu este o fictiune pura, deoarece mai multe date istorice din secolul al XIII-lea confirma existenta a doua familii locale, Cappelletti si Montecchi, aflate in relatii cât se poate de incordate.

Primaria orasului a profitat din plin de frumusetea si simbolurile povestii si a amenajat un loc in care toti indragostitii lumii retraiesc intr-un fel propria iubire. De fapt, casa Julietei este o reconstituire priceputa, neexistând nicio dovada ca nefericita tânara a trait cândva aici. Locuinta a apartinut familiei Capello, de unde si numele strazii, Via Capello. Casa, aflata la numarul 23, desi loc de pelerinaj inca din anii 1800, ajunsese la inceputul veacului trecut o ruina iar gradina era aproape pustie. Primaria orasului a cumparat totul in 1905 si a pornit la o migaloasa munca de restaurare. Rezultatul a fost excelent: un mic palat, inchizând o curte cu ziduri inalte acoperite de iedera. Ferestrele celor doua etaje ale constructiei de tip medieval dau spre aceasta curte intotdeauna tixita de vizitatori.

Casa de caramida are la intrare o poarta in stil gotic, prin care patrunzi intr-un gang ai carui pereti sunt intotdeauna plini de semnaturi, inimioare, si tot felul de declaratii de dragoste in toate limbile pamântului. Pe o placa de marmura, fixata pe un perete al casei, este rezumata povestea celor doi indragostiti. In interior se afla un mic muzeu expunând obiecte autentice din secolele XVI-XVII. Nu exista nicio dovada ca au apartinut familiei Capulet, dar absolut toate: frescele, picturile, ceramica evoca tragedia shakespeareana.

Casa nu a avut initial balcon si s-a considerat ca, dat fiind rolul important pe care il avea in tragedie, nu putea lipsi din mestesugita reconstituire. De aceea s-a facut un efort sustinut pentru realizarea acestei piese arhitectonice, construita din diverse piese gasite in situri arheologice, piese care nu mai puteau fi restaurate ca atare. Se pare ca de fapt au facut parte dintr-un sarcofag si lucrarea a fost terminata in jurul anilor 1930. Sub balcon se afla statuia Julietei, creatie a lui Nereo Costantini si ridicata in 1972. Se spune ca cine ii atinge sânul drept va avea noroc in dragoste si de aceea in jurul ei este intotdeauna o mare inghesuiala.

Oameni de pretutindeni ii scriu Julietei scrisori, cerându-i sfaturi in dragoste. Exista o intreaga echipa, „secretarii” Julietei, toti raspunzând la aceste scrisori dintr-un birou aflat la etajul doi al casei. De altfel acest schimb de scrisori a fost evocat intr-un film celebru, „Scrisori catre Julieta”, cu Amanda Seyfried si Vanessa Redgrave. De doua ori pe an, de Ziua indragostitilor, la 14 februarie, si de Ziua Julietei, la 17 septembrie, se sterg toate semnaturile, desenele cu inimioare si inscriptiile de pe pereti, dar in scurta vreme alte insemnari le iau locul. Cei care doresc o legatura mai apropiata cu cei doi indragostiti pot vizita si casa lui Romeo, insa doar pe dinafara, deoarece este o locuinta privata, sau pot merge la mormântul Julietei, de o remarcabila simplitate, dar nimic nu egaleaza emotiile care ii coplesesc in balconul din curtea acoperita de iedera.