„Mai potoliţi-l pe Eminescu!”. Acesta este mesajul pe care
francmasonul şi junimistul P. P. Carp îl transmitea de la Viena
mentorului Junimii, francmasonul şi parlamentarul Titu Maiorescu,
se arată pe blogul O viață frumoasă. Comanda va fi executată
întocmai de cei din ţară pe 23 iunie 1883. Eminescu avea 33 de
ani.
Carp se afla la Viena pentru a stabili ultimele detalii ale
unui acord secret cu Tripla Alianţă (Austro-Ungaria, Germania şi
Italia), care de altfel a şi fost încheiat pe 18 (30) octombrie
1883. Reputatul eminescolog, profesorul Nicolae Georgescu,
lămureşte în ce context a avut loc internarea forţată a lui
Eminescu. „Ce voia acest tratat?”, scrie el.
„În primul rând, ca România să se orienteze politic spre
Austro-Ungaria. Cu alte cuvinte, România nu mai putea să-şi
revendice Ardealul. Acest tratat muta lupta ardelenilor în Ardeal.
Bucureştiul era de zece ani dominat cultural de ardeleni, care
ridicau puternic vocea pentru eliberarea Ardealului, pentru
drepturile românilor care erau asupriţi. Or, tratatul le interzice
brusc să protesteze în Bucureşti pentru eliberarea Ardealului. Ioan
Slavici este nevoit să fugă din Bucureşti în 1883. Întemeiază
Tribuna în 1884. În jurul ei se organizează primele lupte pentru
Ardeal. Condiţia semnării tratatului era deci amorţirea vocii
pentru Ardeal în Bucureşti. «Directiva de sus» s-a reverberat în
diferite moduri la nivel cultural. Declararea nebuniei lui Mihai
Eminescu este unul dintre ele.”
Într-adevăr, 28 iunie 1883 este o zi în care se petrec mai
multe evenimente importante. Austro-Ungaria rupe relaţiile
diplomatice cu România timp de 48 de ore. Cancelarul Germaniei,
Otto von Bismark, îi trimite regelui Carol I o telegramă prin care
ameninţă România cu războiul. La Bucureşti au loc descinderi şi
percheziţii simultane la sediile mai multor organizaţii care luptau
pentru Ardeal, printre care şi Societatea Carpaţii, în care activa
Eminescu.
Este închis ziarul L’Independance Roumaine şi directorul
acestuia, Emil Galli, este expulzat din ţară. La fel şi Zamfir C.
Arbore. Societatea Carpaţii este pur şi simplu desfiinţată, în urma
unui raport al baronului von Mayr, agent al serviciilor secrete
austro-ungare. Intimidaţi de aceste măsuri, o parte din militanţii
pentru Ardeal se dezic de ideile lor şi îşi trădează confraţii,
pentru a-şi salva propria piele. Printre ei se află Simţion şi
Chibici, preşedinţii Societăţii Carpaţii, Ocăşeanu şi Siderescu,
membri în conducerea aceleaşi societăţi, Grigore Ventura, ziarist
la L’Independance Roumaine, acelaşi pe care Caragiale îl
ridiculizase în personajul Rică Venturiano. În semn de obedienţă,
toţi aceştia se vor implica plini de zel în acţiunea de internare
forţată a lui Eminescu.
De ce era atât de incomod Eminescu?
De ce era atât de incomod Eminescu?
