Antropolog şi istoric al religiilor, Andrei
Oişteanu a studiat fenomenul drogurilor în România, de la cele
folosite în practicile magice şi tradiţionale, până la cele
folosite de locuitorii oraşelor. Printre aceştia din urmă se numără
şi oamenii de cultură, scriitorii şi artiştii, care au folosit de-a
lungul istoriei tot felul de narcotice. „Cultura română nu este
sincronizată cu celelalte culturi. În cultura occidentală sunt
rafturi întregi care vorbesc despre aceste subiecte - şi despre
imaginea evreului, şi despre narcoliteratură, şi despre
sexualitate.
Din anumite întârzieri ale culturii române, dintr-o
pudibonderie excesivă a regimului comunist şi chiar postcomunist,
s-au întârziat astfel de studii. E o dificultate a cercetătorului
care umblă prin pădure fără busolă, nu are cu cine să nu fie de
acord.“ „Pe de-o parte era un foarte bun prilej de şantaj -
homosexualitatea, consumul de droguri - ei deveneau cam toţi
colaboratori ai Securităţii. Pe de altă parte, Securitatea însăşi
folosea substanţe narcoleptice împotriva unor disidenţi. Paraschiv
e unul dintre exemplele notorii. Erau folosite substanţe
narcoleptice care îl transformau într-o legumă.
El e cel care a inventat Sindicatul Liber al Oamenilor
Muncii din România. A fost bătut, drogat, sedat pentru a fi scos
din circuit.“ „O a treia tangenţă a Securităţii cu drogurile este
folosirea scopolaminei, drogul adevărului. Mircea Eliade are o
nuvelă despre asta, se numeşte Dayan. E o bună metodă pentru a-l
face pe adversarul politic sau militar să vorbească.“ „Eu tratez
istoric problema şi văd în ce măsură geto-dacii au practicat
această fumigaţie de canabis. Herodot ne povesteşte cum intrau
într-un cort de pâslă, unde erau pietre încinse şi unde se aruncau
seminţe de canabis. E foarte probabil că a fost vorba de o
aclimatizare a canabisului.“
„Se folosesc seminţe de cânepă zdrobite, dau un fel de
lapte, din care se prepară anumite alimente ritualice - fie
mucenici, fie colivă, peste care se pun seminţe de cânepă şi
seminţe de mac. Am descoperit că unele prăjituri cu vrăjituri sunt
făcute pentru a uşura drumul sufletului după moarte. E un fel de
narcotizare a celor care păzesc intrarea în lumea de dincolo.
Spaima este ca sufletul să nu se întoarcă înapoi. Există o carte a
morţilor în care se descriu paşii - cele 24 de vămi ale văzduhului,
animalele pe care le întâlneşti etc. De altfel, şi ritualul cu
geto-dacii care inhalau era tot un ritual funerar.
Cand murea cineva, ei intrau în acest cort imediat după
îngropare. E un ritual post-funerar.“ „Faptul că aceste droguri
sunt astăzi legale (tutun, alcool, cafea) nu le face mai puţin
narcotice. N-au fost întotdeauna legale. La islamici, alcoolul e
interzis, în schimb e permis opium-ul. Să ne aducem aminte că
preotul Deceneu taie la un moment dat viţa de vie. Nu se explică de
ce. S-au dat nişte exemple destul de caraghioase, că este o
chestiune de moralitate. Or, era o luptă împotriva dionisiilor,
care veneau cu acest vector narcotic. Era o luptă între două
confesiuni - zamolxismul şi dionisismul.
Această confruntare, care la geto-daci a avut această
soluţie, tăierea viţei de vie, poate fi documentată şi în alte
civilizaţii din sud-estul Europei.“ „Pelinul ne-a rămas ca formă de
a da un anume gust vinului. Dar pelinul însuşi e un drog foarte
puternic. Fiertura de pelin este absint. În Europa, absintul e
interzis, pentru că e un drog extrem de puternic, care te lasă
într-o stare de piatră, cum vedem în picturile simboliştilor
francezi.“ „Căluşarii mestecă într-una pelin, pentru că e un
vehicul halucinogen foarte puternic, pentru dansurile acelea ale
lor, cu sărituri de 10 metri, dansul lor e un ritual magico-medical
şi folosesc frunzele de pelin pe care le ronţăie între
dinţi.“
Despre afrodisiace
„Mătrăgună, doamnă bună, mărită-mă într-o lună, Nu te
iau de bolunzit, ci te iau de îndrăgit“ „Mătrăguna se punea în
băutura şi în mâncarea femeii sau bărbatului pe care voiai să-l
cucereşti. Mai mult, se punea mătrăgună în butoiul de rachiu al
cârciumarului. Ţăranul căpăta o dependenţă faţă de acel tip de
rachiu de la acel cârciumar şi, fără să ştie, se ducea anume la el,
pentru ca-i dadea o betie diferită, deschisă, faţă de beţia
obişnuită.
Era o formă de de atragere a clienţilor de către
cârciumarii de secolul XVII-XVIII.“ „Vrăjitoarele satului ştiau
rostul afrodisiacelor, mai ales ţigăncile. Ele, venind din Orient,
fiind ataşate de lucrurile magice şi de folclorul băbesc, ele
ţineau şcoala medicinei populare şi o transmiteau celorlalţi, din
gură în gură.“ „La război trebuie să rezişti frigului, foamei,
setei, să ai un surplus de curaj. Cantemir însuşi vorbeşte că le
dadeau portii de opiacee militarilor.
Nemţii primeau pervitin, care era un soi de cocaină,
anula frica, foamea, setea, frigul, dar era şi un actant împotriva
stresului.“ „Sunt droguri reci şi calde, sunt droguri care produc o
evaziune din realitate, altele care te fac foarte prezent.
Cocaina este unul dintre ele. În funcţie de ce iau
scriitorii, într-un fel e la Matei Caragiale, în alt fel e la ion
Barbu, la Eminescu sau la simbolişti.“
Ce droguri luau
scriitorii?
„Odobescu lua mai ales morfină. a avut nişte neuropatii
în tinereţe, când se afla la Paris, iar un doctor i-a recomandat
morfină. De atunci a devenit dependent. Ea a folosită masiv în
timpul operaţiilor, dar şi împotriva depresiilor nervoase. S-a
produs o explozie a consumului de morfină.“ „Freud era entuziasmat
de cocaină. Are câteva studii de odă pentru cocaină.
El credea că acest drog ajută la vindecarea
morfinomaniei şi o folosea pentru studiile sale psihiatrice
adiminstrând-o subiecţilor săi. Încercau să mărească graniţele
psihiatriei dând anumite droguri - mescalină - unor intelectuali,
pentru că voiau de la ei un feedback, nu numai un Wow, ci să le
povestească exact ce trăiesc, să vadă ce mecanisme psiho-mentale
s-au modificat. Până la urmă, unii dintre medici au luat ei înşişi
şi îşi notau stările prin care treceau.“ „Mircea Eliade însuşi a
folosit opium şi canabis pentru uşuarea meditaţiei şi pentru
profunzimea trăirilor yoghine. În India, acestea erau cele
naturale. El mai lua pelvitin, acel tip de cocaină pe care-l
primeau soldaţii germani pe front.“
„Macedonski are nuvele în care alter-ego-ul este el, se
descrie cum lua pilule de haşiş. Toţi oamenii din jurul lui
povestesc despre pipa lui de haşiş.“ „Mihai Eminescu a fost tratat
cu morfină, spune Călinescu. Opium şi opiaceele erau folosite în
spitalele de alienare mintală.“ „În corespondeţa poetului Ion Barbu
se găsesc dovezi că a prins gustul eterului şi a cocainei. Eterul
meu cotidian şi cocaina mea săptămânală, spunea el. Lua împreună cu
Tudor Vianu, care era şi el doctorand în Germania. Eterul este mai
halucinogen, împinge la un lirism, pe când cocaina la un anumit tip
de vivacitate. Ei luau cocaină şi ieşeau în oraş. În schimb, eterul
te face mai singuratic. El mărturiseşte că a scris Riga Crypto şi
Lapona Enigel sub influenţa eterului.“
HISTORIA
