Atenționare: acest articol a mai fost publicat atît aici, cît și pe Edictum DEi. A trecut ceva timp de atunci, dar revin asupra acestui text, acum cînd viața mea depinde de un fir de ață (chirurgicală … la propriu!). Iată cît de puternice și importante sînt aceste lucruri! Nimic nu s-a schimbat! Insist!

Sîntem căsătoriți de 33 de ani. În iulie 1991, în plină criză economică, ne-am căsătorit fiind foarte tineri. Doi copii, eu aveam 20 de ani, ea, 21. Ne-am întîlnit prima oară în 1985 și, cu toate că eu nu cred în ”dragoste la prima vedere”, mie așa mi s-a întîmplat. Am văzut-o și mi-am spus: ”Aceasta ESTE soția mea!” În acești 30 de ani am adunat multe, foarte multe bucurii, dar și cîteva păreri de rău, nostalgii în sensul etimologic al cuvîntului (dureri ale reîntoarcerii). Zilele acestea, întorcîndu-ne în trecut și evaluîndu-ne viața, îi spuneam Nataliei că am fost mult prea fericiț...