Ce bine că am învățat să cred în mine,
Să mă ridic oricât mi-ar fi de greu,
Că nu m-am risipit crezând în tine
Și m-a ținut în viață Dumnezeu.
Să mă ridic oricât mi-ar fi de greu,
Că nu m-am risipit crezând în tine
Și m-a ținut în viață Dumnezeu.
Ce bine că nu mi-am făcut iluzii,
Ce bine că-n minciună n-am crezut,
Ce bine că mai sunt, fără perfuzii,
Deschizând ochii altui început.
Ce bine că-n minciună n-am crezut,
Ce bine că mai sunt, fără perfuzii,
Deschizând ochii altui început.
Iar dacă mâine-mi vei ieși în cale
Să-mi spui din nou că doar mi s-a părut,
Că-s vinovată, că o iau la vale…
Că nu-i adevărat că m-a durut…
Să-mi spui din nou că doar mi s-a părut,
Că-s vinovată, că o iau la vale…
Că nu-i adevărat că m-a durut…
Ce bine că n-am adunat otrava
Cu care mă hrăneai la prânz și-n zori,
Ca și la cină… netezindu-mi tava
Cu-al tău venin – un dar de sărbători .
Cu care mă hrăneai la prânz și-n zori,
Ca și la cină… netezindu-mi tava
Cu-al tău venin – un dar de sărbători .
Ce bine că mai pot picta o strofă,
Ce bine că mai pot gândi un vers,
Ce bine că mai curg, chiar pe sub stofă,
După doi ani, doi ani trăiți invers.
Ce bine că mai pot gândi un vers,
Ce bine că mai curg, chiar pe sub stofă,
După doi ani, doi ani trăiți invers.
