Mă simt strivită de cuvinte,
îngenunchiată-n lacrimi mii,
simt că nu pot păși-nainte
printre atâtea "jucării".
E timpul să-mi deschid hăinuța,
să mă arunc în ai mei nori,
să dăruiesc cu lingurița,
golită de atâtea ori.
Mi-am pus tăcerea să vă spună
că este timpul potrivit
să faceți câte-o faptă bună,
ați râs și nu m-ați auzit.
Mi-am trimis fiul înainte
cu-n singur "Nu", neînsemnat
pentru voi toți, printre morminte,
ați zâmbit și n-ați remarcat.
V-am descris tot, de-a fir a păr,
pe înțelesul tuturor,
să iubiți purul adevăr,
ați ales sacul plin cu dor.
Mult mai aproape-a fost de voi
minciuna dulce și pufoasă,
sub ambalaj firav, de soi,
n-ați ...