Am auzit că se moare,
am auzit că te-ar duce
încet ca pe-o lumânare,
cu dricul, dar fără de cruce.
Ei spun că ar fi izoletă,
eu spun că e doar un sicriu,
o lacrimă în eprubetă,
și totuși nu e prea târziu.
Din noi unii scapă cu bine,
din noi alții merg la Iisus,
murim să-nviem cu puține
și multe sunt încă de spus.
Am auzit că se poate
să trecem prin Cer și apoi
să fim un întreg peste toate,
deși ne ucidem în doi.
Ei spun că vom fi sănătoși
dacă vom lăsa să alerge
dușmanul cu ochii hidoși,
Covidul cel fără de lege.
Dușmanul cel crud, nevăzut,
cel care ucide pe glob,
cel care din noi s-a născut
și nicicând nu ne va fi rob.
Covidul cel nou, fără milă,
cel ce va rămâne în toți,
ne va transforma într-o filă
pe care va scrie :"roboți".
Roboți cu miros de tămâie,
cu ceară fierbinte-n obraz,
suspine din Cer în călcâie
și nopți țintuite-n grumaz..
Vom fi mai puternici, se spune,
vom fi mai "trecuți prin război",
simțind cum Covidul compune
cobaii planetei din noi.
