În încercarea de a ne uita la toate fețele acestei pietre prețioase șlefuită în Sfintele Scripturi, am văzut că harul este ”ce primesc bun fără să merit și nu primesc rău, deși aș merita” în cea mai simplă definiție. Dar, dacă privim cu mai multă atenție, există mai multe feluri de înțelegere a harului: există harul prezenței lui Dumnezeu în toată creația, harul pedepsei, pentru cei care sînt considerați fii înfiați prin credință, harul pocăinței (am văzut că este har și să credem)și chiar harul pătimirii pentru crez.

Harul general sau al prezenței lui Dumnezeu peste și în lume este și pentru cei necredincioși. Într-un sens chiar și lui Satana i se face cumva ”har” într-o formă restrînsă a termenului, pentru că, deși tăgăduit, este îngăduit încă în existență o vreme, fără să fi fost distrus din următoarea clipă a răzvrătirii lui. Peste creație și peste cei necredincioși este așezată și ultima formă a harului, pe care o vom explora în cele ce urmează. Celelalte 5 forme ale harului se manifestă doar peste cei credincioși.

5. Harul pedagogic al lui Dumnezeu. Dacă tot am fost primiți prin har în familia lui Dumnezeu prin pocăință și credință, dacă există posibilitatea pătimirii pentru glorie și a pedepsei pentru corectare, există o formă pedagogică a harului care ”ne învață să o rupem cu păgînătatea și cu poftele lumești” (Tit 2:11). Mîntuitorul nu este numai salvator, este și Învățător al nostru și ne-a promis puterea Sa și prezența Sa de-a lungul întregii istorii, dar și Duhul, care ne va învăța tot ce este necesar pentru a-I urma calea. Este har că se pleacă să ne vorbească, să ne învețe să-I trăim sfaturile și poruncile. Harul pedagogic are caracter etic, față de celelalte fețe ale harului, care sînt relaționale. El ne învață să ne purtăm crucea pe care ne-am asumat-o din dragoste pentru El, astfel încît între felul nostru de viețuire de mai dinainte și cel de acum, cînd am învățat să prețuim ce am primit, trebuie să fie o fractură nereparabilă.

Citește întreg articolul pe Edictum Dei AICI