În aceste zile m-ați tot ”auzit” (citit) despre ce mi s-a întîmplat în urmă cu 5 luni și cîteva zile: o triplă disecție de aortă.

Ce este o disecție de aortă? Hmmm, nu știu cum să o explic în termeni obișnuiți, evitînd termenii tehnici medicali, dar disecția de aortă este una dintre cele mai mari amenințări la viață. Statisticile sînt copleșitoare. Iată AICI CÎTEVA.

Supraviețuitorii sînt foarte puțini. Urmările sînt dramatice și debilitante. Majoritatea supraviețuitorilor nu-și mai revin complet și nu mai pot duce o viață normală, suferind de PTSD (post traumatic stress disorder). Depresia, cauzată și însoțită de spaima morții iminente, ia locul oricărei normalități. Un disecat, chiar operat, poate deveni din nou disecat, dar în altă parte a aortei, iar disecția abdominală, avînd în vedere cîte organe sînt hrănite din acea zonă, presupune o moarte cumplită. Imaginați-vă rinichii, ficatul, picioarele nealimentate cu sînge pentru cîteva zile.

Cum arată în mod obișnuit viața unui disecat? Pentru cei mai mulți speranța de viață după disecție este în medie de 5 ani. Da, sînt și cazuri cu o rată de supraviețuire mai mare, dar, din nou, statistica asta spune. Iată cîteva date interesante adunate de această fundație înființată chiar de un disecat.

Cum se schimbă viața unui disecat?

Hmmm!

Stimate domnule Cruceru, de astăzi înainte vă este interzis să răciți, să tușiți, să vă constipați, să strănutați, să tăiați lemne, să ridicați greutăți, ca nu cumva să incniți, să nu vă enervați, să nu vă crească cumva tensiunea dincolo de 120/70 și pulsul să nu cumva să fie peste 80-90. Să nu alergați, să nu săriți, să nu aveți accident cu mașina, ca nu cumva să vă izbească în piept airbagul de la mașină. Nu aveți voie să practicați sporturile de contact, să nu călăriți, să nu cădeți de pe spate sau pe piept …

Cîte din acestea se pot evita? Am răcit deja! Am tușit deja! Am strănutat deja! Am fost, după cum ați văzut, la distanță de o tuse față de moarte!

Nimic în viață nu m-a îngenuncheat așa cum m-a smerit această boală, nimic în viață nu mi-a dat o mai mare mirare în fața lui Dumnezeu decît această aventură. Sînt în continuă perplexitate din noiembrie încoace față de modul în care Dumnezeu m-a scos din ghearele morții, cu o recuperare dincolo de orice optimism și orice știință medicală.

Paradoxal, eu de 5 luni încoace sînt într-o permanentă sărbătoare, sînt extatic în fiecare dimineață și nu cred că am avut mai multă bucurie în toți cei peste 50 de ani de viață cîtă bucurie am adunat în ultimele 5 luni. Fiind conștient de aceste lucruri, pe care încerc să le descriu aici, celebrez fiecare dimineață, mă bucur de fiecare oră în plus, mi se umple inima de veselie pentru fiecare minut în plus! Mă bucur de fiecare formă de viață din jur, de la păpădii, pînă la păsări și cai, mă simt mai fericit ca niciodată în mijlocul familiei și prețuiesc fiecare relație în care m-a prins Dumnezeu. Orice prietenie autentică este prețuită nespus, Biserica este o minune de comunitate, în care am simțit sprijin și iubire, iar dragostea Nataliei m-a înfășurat ca într-o manta protectoare, ca într-o haină vrăjită, precum acele textile vindecătoare din basmele copilăriei.

Se știe că aorta este cel mai mare vas din organism, pornește din inimă, ascendent, ia forma unei cîrje, cîrjă din care pornesc vasele care alimentează creierul, apoi coboară spre secțiunile descendente, toracic și abdominal.

Aorta are trei straturi. La un moment dat, din pricini prea puțin explicabile și, mai ales în ultima vreme, la tot mai mulți tineri (în special după pandemie!!!) apare o fracturare a stratului interior și acesta este despicat de fluxul de sînge, care are presiuni și viteze amețitoare în acea zonă, pînă la o altă eventuală fracturare, pe unde reintră în zona normală de tranziție (lumen se numește calea de circulație din interiorul vasului sanguin. Astfel că la un disecat avem de-a face cu două lumenuri, unul adevărat și unul fals. Amenințarea asupra vieții vine din faptul că peretele exterior este suprasolicitat de fluxul care vine prin lumenul fals și se poate produce o ruptură. În acest caz moartea este la distanță de maxim trei minute. Se produce o hemoragie internă masivă și pacientul devine cadavru.

Peste 50% dintre disecați nu ajung la spital la urgențe. În zona disecțiilor abdominale supraviețuirea este de circa 20%.

În cazul meu au fost trei disecții înlănțuite, una pe secțiunea ascendentă a aortei, a doua chiar la crosă, și a treia toracică. Șansele de supraviețuire? ZERO!

Aventura aceasta medicală este echivalentă, așa cum o descria unul dintre prietenii mei cardiologi, cu o cădere de la 1000 de metri înălțime, fără parașută, și totuși să fi supraviețuit fără nicio zgîrietură, fără nicio fractură. Acesta este echivalentul statistic al supraviețuirii mele.

Vindecarea? Nu există! Doar operație în regim de urgență! Piept despicat, organele interne oprite pe rînd, mai întîi inima, apoi plămînii, ficatul, rinichii, corpul este răcit și creierul este trecut pe pompă. Ah, în tot acest proces mai ai și supriza, ca în cazul meu, să se rupă aorta la crosă … Operație, care la mine a durat 7 ore, cu redeschidere după o oră, din pricina sîngerării masive din pricina anticoagulantelor … Exangvinare completă, apoi perfuzie cu cinci pungi de sînge și două de plasmă … Închidere și emoții ….

Stimată doamnă Cruceru, nu știu dacă îl vom mai avea pe domnul Cruceru așa cum a fost, pe masă era să îl pierdem, creierul a fost nealimentat corect, s-ar putea să avem o paralizie sau chiar mai rău, dar am speranțe totuși, ochii îi sînt aliniați și s-ar putea să se recupereze …

Dacă Dumnezeu îmi adaugă viață la zilele de pînă acum, voi povesti cascada de minuni care mi s-a vărsat pe creștet în aceste 5 luni. A fost greu, recuperarea a fost complicată și cu multe ocolișuri, dar, dacă Dumnezeu mi-ar oferi posibilitatea de a întoarce timpul înapoi și de a alege:

”Marius, vrei să treci prin disecția de aortă sau să o ocolim?”

”Doamne, fără Tine, nu! Dar dacă mă însoțești în groapă și ne întoarcem înapoi, dacă vii cu mine în Valea Umbrei Morții și trecem împreună, dacă mă legi și apoi iar mă dezlegi de legăturile morții și îmi ștergi sudorile mormîntului …. .atunci, da, mergem pe acolo încă o dată! Altfel, nu!”

Am cîntat acest psalm de multe ori!

Nu am crezut niciodată că îl voi trăi atît de aproape de fiecare cuvînt!

Iubesc pe Domnul, căci El aude
glasul meu, cererile mele.

Da, El Și-a plecat urechea spre mine,
de aceea-L voi chema toată viața mea.

Mă înfășuraseră legăturile morții
și m-apucaseră sudorile mormântului;
eram pradă necazului și durerii.

Dar am chemat Numele Domnului și am zis:
„Doamne, mîntuiește-mi sufletul!”

Psalmul 116:1-4