În contextul politic american se discută din nou la nesfârșit despre legitimitatea și uneori chiar necesitatea afișării celor Zece Porunci pe pereții școlilor publice și ai clădirilor guvernamentale din America, ca expresie a faptului că aceasta este o „țară creștină” (numai Dumnezeu știe ce-o fi însemnând asta).

Acest lucru m-a făcut să mă întreb de ce vor ei să afișeze cele Zece Porunci mai degrabă decât Fericirile. Iată care este opinia mea despre acest lucru, pornind de la modelul fr. Richard Rohr al „celor două jumătăți ale vieții”.

Din această perspectivă, sugerez că cele Zece Porunci, și Legea în general, sunt realități din „prima jumătate a vieții”. Ele sunt necesare, dar insuficiente pentru o viață plenară. Sunt o bună școală pentru disciplinele necesare în viața matură, dar a rămâne la nivelul lor înseamnă sărăcie spirituală. Ele sunt paidagogos (Gal 3:24), sclavul care