Mariana Sain-Morar – Cină tainică

Dănuț Jemna

Podcaster: Următorul intervievat este Dănuț Jemna, care se ocupă de știință, teologie și societatea românească.

Invitată: Corect. El începe cu reflecții asupra vieții de familie, subliniind parteneriatul și responsabilitatea comună. 

Podcaster: Dănuț Jemna crede că autoritatea este un atribut al persoanei, nu este determinată de gen.

Invitată: Încearcă, deci, să evite extremele.

Podcaster: Exact. El avertizează asupra pericolului de a priva femeile de autoritate și a riscului ca bărbații să o accentueze prea mult pe a lor. El pledează pentru echilibru și echitate.

Invitată: Ce spune el despre propria sa formare, despre parcursul său academic?

Podcaster: A început studiind în paralel ingineria și statistica, dar în cele din urmă și-a concentrat pasiunea asupra statisticii. Menționează apoi faptul că a fost influențat de o serie de gânditori români care au îmbinat știința cu filosofia sau teologia.

Invitată: Și mentorat?

Podcaster: El apreciază foarte mult mentoratul. Cu toate acestea, observă o tendință îngrijorătoare în România – un declin al relațiilor intergeneraționale puternice și un accent tot mai mare pe pragmatismul profesional. 

Invitată: Dă exemple? 

Podcaster: Da, el citează observația  lui Andrei Pleșu despre o clasă de elită care are succes profesional, dar poate o cultură mai puțin largă. 

Invitată: Despre ce are de gând Jemna să scrie?

Podcaster: El lucrează pe teme de demografie, concentrându-se pe provocările complexe din România și Europa Centrală și de Est.

Invitată: Cum ar fi?

Podcaster: Scăderea fertilității, îmbătrânirea populației, migrația și depopularea – probleme majore.

Invitată: Altceva?

Podcaster: De asemenea, este interesat de utilizarea sondajelor pentru a înțelege mai bine realitățile socio-economice și spirituale actuale ale României. El explorează moștenirea comunismului și profunzimea reală a creștinismului de astăzi.

Invitată: Care sunt modelele sale?

Podcaster: El numește un grup divers: Sfântul Vasile cel Mare, Søren Kierkegaard, Mircea Vulcănescu și personalități românești precum Wurmbrand, Steinhardt și Ilie Cleopa – cei care au îndurat persecuția comunistă. Ei reprezintă o tradiție a rezistenței prin credință.

Invitată: El abordează și probleme din cadrul evanghelismului românesc.

Podcaster: Da, și este destul de critic. El vede o criză gravă marcată de o lipsă de viziune, fragmentare, stagnare teologică, secularizare și o criză de identitate. 

Invitată: Asta sună dur.

Podcaster: Așa este. El menționează chiar o încercare anterioară de a iniția o dezbatere pe aceste teme în cadrul cercurilor penticostale, dar care nu a avut succes.

Invitată: Cu ce crede el că ar putea contribui protestanții români? 

Podcaster: El susține un punct de vedere important: deși convertirea la protestantism a întregii națiuni ar fi nerealistă, el subliniază necesitatea ca toate tradițiile confesionale să își exprime în mod cooperativ valorile fundamentale.

Invitată: Vede el un spirit profetic la lucru astăzi?

Podcaster: El își exprimă îngrijorarea că acest spirit profetic – vocea care lansează provocări legate de problemele societății – ar putea fi acum mai activ în afara bisericii, poate în mass-media sau în cultură.

Invitată: De ce crede el asta? 

Podcaster: El sugerează că este posibil ca biserica să nu se concentreze asupra lucrării Duhului Sfânt în lume și să nu-și ancoreze experiența istorică sub raport escatologic – cu o perspectivă a sfârșitului lumii.

Invitată: Care se leagă de nevoia bisericii de a-și reevalua identitatea într-o lume în schimbare. 

Podcaster: Exact. În prezent, el se concentrează pe scrierea texte teologice într-un limbaj accesibil pentru generațiile tinere, cu scopul de a reduce decalajul dintre teologia academică și viața de zi cu zi a bisericii.

Invitată: Asta pare vital.