Mariana Sain-Morar – Adagio

Cristian Măcelaru

Podcaster: Acum, să ne întoarcem din nou la artă și credință împreună cu dirijorul Cristian Măcelaru, care provine dintr-o familie de muzicieni penticostali și este în prezent directorul muzical al Cincinnati Symphony Orchestra.

Invitată: O poziție foarte prestigioasă.

Podcaster: Într-adevăr. De asemenea, el a dirijat recent La Marseillaise, la Jocurile Olimpice de la Paris.

Invitată: Așa este. Și, interesant, este singurul din carte pe care intervievatorul, Dănuț Mănăstireanu, nu l-a cunoscut în mod personal.

Podcaster: Cum vede el arta?

Invitată: El vorbește cu o umilință profundă despre puterea marii arte, subliniind imensa responsabilitate și influență pe care atât artiștii, cât și profeții o au în reflectarea societății către ea însăși.

Podcaster: El face deci o paralelă cu profeții Vechiului Testament?

Invitată: Exact. El consideră că rolul său este de a ține o oglindă în fața societății contemporane, chiar și atunci când reflecția este inconfortabilă sau provocatoare.

Podcaster: Care este legătura cu credința sa personală?

Invitată: El face o distincție clară între angajamentele sale religioase personale și funcția socială mai largă a artei.

Podcaster: Dar compozitorii preferați? Numește el vreunul?

Invitată: Îi este foarte greu să răspundă la această întrebare, spunând că vocea fiecărui compozitor este ca un prieten personal. Aceasta dezvăluie legătura profundă, personală pe care o are cu muzica.

Podcaster: Ce spune el despre muzica românească?

Invitată: El exprimă o legătură profundă, în special cu George Enescu, o figură marcantă în muzica clasică românească. Cu toate acestea, el subliniază că aprecierea lui Enescu în România rămâne adesea un pic superficială, concentrându-se mai mult pe aspectele folclorice ale operei sale decât pe întreaga sa amploare ca compozitor european multicultural.

Podcaster: Deci, Enescu s-a inspirat din muzica populară, dar nu asta a fost toată povestea?

Invitată: Exact. Măcelaru susține că elementele folclorice au fost de fapt o parte relativ mică a producției lui Enescu. Restul operei sale reflectă faptul că este un compozitor profund angajat cu diversele societăți cu care a fost în contact și cu ideile vehiculate in plan internațional, mult dincolo de folclorul românesc.

Podcaster: Interesantă perspectivă. Leagă el muzica de alte domenii, cum ar fi educația?

Invitată: Da. El subliniază importanța educației în România și deplânge exodul de creiere de după 1989, contrastându-l cu ceea ce el vede ca fiind un accent mai puternic pe excelență în societatea americană.

Podcaster: Crede el că arta îi face pe oameni mai buni din punct de vedere moral?

Invitată: El pătrunde în complexitatea acestei întrebări, recunoscând exemple negative precum interesul lui Hitler pentru artă pentru a arăta că arta în sine nu îmbunătățește automat pe cineva.

Podcaster: Dacă este așa, atunci ce anume face arta?

Invitată: El sugerează că arta aduce oamenii împreună – îi adună într-un spațiu comun. În cele din urmă, alegerile făcute în acel spațiu sunt cele care contează.

Podcaster: Profund.

Invitată: El subliniază temperanța și modestia – calități pe care le admira la Enescu ca persoană.

Podcaster: Ce gândește el acum cu privire la responsabilitățile României în acest domeniu?

Invitată: Da, mai ales în ceea ce privește Festivalul Enescu. El observă cu înțelepciune că a păstra ceva frumos este adesea mai greu pe termen lung decât a-l crea inițial. Este nevoie atât de respect pentru trecut, cât și de eforturi pentru excelență în prezent.

Podcaster: Este un punct de vedere absolut corect.

Invitată: Așa este.