Au trecut trei luni de la vacanța noastră, trei luni în care nu am reușit să împărtășesc experiența, dar știți cum se zice, niciodată nu este prea târziu pentru a face ceva, mai ales că v-ar putea servi drept sursă de inspirație pentru vacanța de iarnă.

Am vrut să plecăm peste mări și țări, am vrut pentru că aveam în plan să zbor pentru prima oară cu avionul, dar nu s-au aliniat lucrurile cum ne-am dorit și am decis să descoperim colțuri din minunata noastră țară.

În 5 septembrie, într-o frumoasă și călduroasă zi de luni, am pornit cu entuziasm și un plan bine făcut spre prima destinație de pe listă, I Giardini di Zoe. Aveam obiceiul să facem planurile la minut și să căutăm cazare de pe drum, în parte am făcut asta și acum, asigurându-ne totuși că avem rezervare la Eden Grand Resort, având în vedere că plănuiam să petrecem câteva zile la munte și să avem o întâlnire de gradul zero cu Sfinxul și Babele. Dar până să ajungem acolo, am mai descoperit multe locuri despre care merită să povestim.

I Giardini di Zoe

Recunosc, am vrut să ajung aici pentru că am văzut multe fotografii impresionante pe rețelele de socializare. Mi-a plăcut experiența, să descopăr grădina și să facem fotografii, însă nu pot să zic că m-a impresionat, conștientă fiind că aceasta este mult mai animată primăvara și vara. Este un loc care te invită să stai, să admiri natura, să simți liniștea, însă noi nu aveam foarte mult timp pentru asta într-o zi în care mai trebuia să bifăm și altceva.

Muzeul Astra -Sibiu

Da, ne grăbeam să ajungem aici, căci am o pasiune pentru căsuțele de odinioară și nu puteam să nu pun pe lista de obiective și Muzeul Astra. Mi-a plăcut mult, m-a copleșit, m-a obosit și tot m-aș mai întoarce. Îmi pare rău că am ajuns spre seară și am cam fost pe repede înainte, căci dacă aș fi avut o zi la dispoziție, cu siguranță nu m-aș fi plictisit. Am admirat căsuțele, le-am cuprins în suflet și-n numeroase fotografii, ne-am închinat în biserică și am pornit în aventura de a găsi căsuța de pe bancnota de 10 lei. Da, se găsește aici, dar ne-a dat bătăi de cap să o descoperim, e retrasă și nu multă lume știe despre ea. După ce am bifat și asta ne-am liniștit, am reușit să servim și cina, una care nu ne-a impresionat papilele gustative, ulterior aflând că am fi putut gusta papanași și gomboți gustoși după morile de vânt. Ne-a scăpat, dar promitem să ne întoarcem și să bifăm și această experiență culinară într-un loc desprins dintr-o lume în care liniștea era la ea acasă.

Ne-am petrecut noaptea la Pesiunea Amso din Sibiu și am fost impresionați de decorul modern al camerei, de curățenia exemplară, de atenția acordată, chiar dacă am ajuns destul de târziu, și de micul dejun bogat și gustos. Iar după o noapte odihnitoare, am avut suficientă energie pentru a ne începe ziua cu o plimbare prin Sibiu.

Podul Minciunilor – Sibiu

Am ajuns și la Podul Minciunilor, care drept să spun nu m-a dat pe spate, ba chiar m-am întrebat dacă nu cumva am greșit destinația. Este drept, sub el se desfășurau lucrări, deci era de înțeles de ce îi lipseau strălucirea și florile care îl decorau în fotografiile atractive văzute pe internet. Am făcut câteva fotografii și câțiva pași prin Piața Mare și Piața Mică. Am poposit în Biserica Romano-Catolică, care m-a impresionat vizual și a reușit să-mi pună pacea în suflet. Ne-ar fi plăcut să descoperim și Palatul Brukenthal, dar era închis (luni și marți este închis), așa că ne-am luat la revedere de la Sibiu și ne-am continuat călătoria pe plaiurile mioritice.

Castelul de Lut Valea Zânelor

Despre acest loc am auzit tot felul de lucruri, dar pe mine m-a cucerit. Magic ar fi dacă și interiorul ar fi amenajat și deschis publicului. Deocamdată se poate urca în turnuri și face fotografii în locurile special amenajate. Povestea zânelor și decorul îl transformă într-un loc special pentru cei mari și cei mici. Se poate lua masa aici, se pot petrece clipe de relaxare pe malul apei, iar suvenirele presărate cu praf de zâne sunt pregătite pentru a bucura inimi.

Povestea Calendarului

La doar câțiva pași mai există un loc de vis, Povestea Calendarului, un univers plin de culoare, creat în mod special pentru cei mici. Aici nu există șansa să te plictisești, căsuțele celor 12 luni sunt atracția principală, dar și diverse jocuri de care te poți bucura, tot felul de bunătăți dulci și ateliere pentru pitici. Un loc de basm unde cei mici vor fi cuprinși de magie, iar cei mari de nostalgie.

Abatia Cisterciană Cârța

Aici am ajuns în urma recomandării făcute de prietena mea dragă, care cunoaște țara ca pe propria palmă. Ne bucurăm că am decis să facem un mic ocol pentru a descoperi și acest loc marcat de istorie. Are și un muzeu, și o curte în care ne-am plimbat în voie.

Biserica Neagră & Strada Sforii – Brașov

Nu am urcat cu telecabina pe Tâmpa. Ne-am fi dorit, dar am ajuns prea târziu, așa că ne-am limitat la mersul pe jos. Am descoperit Biserica Neagră, Piața Sfatului și ne-a luat ceva timp până să găsim și Strada Sforii, care arăta într-un fel… Nu am putut să nu mă întreb cum ar arăta aceasta în viziunea unui artist și dacă noi, cei ce trecem pe acolo, ne-am limita la a o imortaliza în fotografii memorabile, fără a ne lăsa amprenta.

Eden Grand Resort – Predeal

Am avut parte de o zi plină și am ajuns cu noaptea în cap, cum se spune, la Eden Grand Resort. Am fost primiți cu bucurie și ne-a fost predată îndată o cameră elegantă și călduroasă, în corpul de clădire Eden 5. După o baie relaxantă, ne-am lăsat purtați în lumea viselor, iar de dimineața ne-am dat seama că suntem într-un loc de vis. Peisajul zărit pe geamul camerei ne-a cucerit, ne-am bucurat să ne petrecem dimineața și seara în balcon, admirând natura și respirând aerul răcoros. Hotelul se află la doar câțiva pași de pădure, deci liniștea și peisajul încântător sunt garantate aici. Am servit mese care ne-au încântat papilele gustative, așa că e musai să vă recomand papanașii și clătitele delicioase, soțul meu v-ar spune mai multe despre pomana porcului și despre alte bunătătți pe care le-a gustat, dar mai bine vă invităm să le testați voi și să vă bucurați de o vacanță de poveste aici, mai ales că urmează revelionul (cu beneficii la pachet) și sezonul de schi.

Sfinxul și Babele

Dacă anul trecut, în drum spre mare, am renunțat la întâlnirea cu Sfinxul și Babele, anul acesta eram mai mult decât hotărâți să trăim și această aventură. Am cam tremurat înainte să pornim cu telecabina, căci eu am rău de înălțime, dar ce să vezi, nu mi-a fost frică aproape deloc, iar peisajul de la înălțime m-a cucerit. Este o experiență pe care o recomand și mă bucur că prin ea am mai bifat un punct din lista mea cu 100 de lucruri de făcut în viață. Soțul meu s-a aventurat într-o expediție până la Crucea Eroilor de pe Caraiman, în timp ce eu m-am limitat la a admira impunătorul Sfinx și peisajul din jur.

Praid & Sovata

Din dorința expresă a soțului meu am ajuns și la Praid, iar din dorința mea am explorat într-o seară și Sovata. Salina Praid era închisă, deci mare mișcare nu era prin zonă, vremea era și ea mohorâtă, dar tot ne-am ambiționat și am reușit să explorăm Canionul de sare, care pe vreme bună este cu siguranță mai spectaculos.

Dacă tot mi-am testat limitele spre Sfinx și Babe, am ținut să mai fac o încercare urcând în Turnul Belvedere din Sovata, pentru o priveliște la înălțimea așteptărilor. Apoi am coborât cu picioarele pe pământ și ne-am plimbat în jurul lacului Ursu și prin oraș, unul extrem de animat în comparație cu Praid. Aici oamenii vin pentru tratament și relaxare, iar muzica de odinioară răsună în difuzoare.

Am plecat luni și ne-am întors sâmbătă, a fost scurt, dar intens. Mi-ar fi plăcut să avem timp și pentru un popas la Castelul Cantacuzino și să dăm o fugă până la Vulcanii Noroioși, obiective pe care le trec pe lista următoarei aventuri prin minunata noastră patrie. Ne-am bucurat să descoperit colțuri de România și vă invităm și pe voi să o faceți. Avem o țară atât de frumoasă, să punem reflectoarele pe ea!