Din capul locului trebuie să mărturisesc că nu sunt o fană a tehnologiei. Prefer pixul și foia când îmi pun ideile în ordine, ba chiar am scris o carte de versuri pe bucățele de hârtie. Încă prețuiesc momentele în care scriu în jurnal și schițez un plan de acțiune cu pixul în mănă, chiar dacă de ceva vreme, tocmai pentru a economisi timp, apelez la tastatură pentru momentele de creație.

Istoria mea cu AI este una scurtă. În urmă cu ceva timp nu știam nici unde pot apela la serviciile sale și nici în ce fel mă poate ajuta. Noroc că tocmai pasiunea pentru scris și dorința de evoluție m-au adus la un webinar despre publicarea de carte, iar acolo, cel puțin pentru mine, s-a făcut lumină în ceea ce privește activitatea AI.

Nu pot să spun că m-am împrietenit cu celebrul ChatGPT, dar am făcut cunoștință și tind să cred că poate fi un consilier de nădejde, chiar dacă nici el, la fel ca ființa umană, nu le știe pe toate. Nu l-am întrebat despre planurile de viitor, dar mi-a plăcut sinceritatea cu care își recunoaște limitele și nu toarnă sclipici pe calitățile sale.

Ce poate și ce nu poate AI

Poate AI să scrie o carte?

Editura NICULESCU ne provoacă să dezbatem acest subiect sensibil, în special pentru cei care împletesc cuvinte cu pasiune pentru a atinge inimi, dar și pentru cititorii care caută emoția pură printre file de poveste, cunoaștere și autocunoaștere.

AI are un răspuns pentru fiecare întrebare, dar nu garantează că este cel mai bun răspuns și nici măcar că ar fi unul total adevărat, ceea ce mă face să afirm că tot Google rămâne cea mai bună sursă de informare.

AI are idei, dar tot la latitudinea ființei umane rămâne să aprecieze dacă acestea sunt demne de luat în calcul și în ce direcție pot fi explorate, ceea ce mă face să afirm că AI poate fi un asistent de nădejde inclusiv în procesul de scriere a unei cărți.

AI are sfaturi pertinente în ceea ce privește relația cu propria persoană, momentele de introspecție și evoluția personală, dar nu se poate numi consilier de dezvoltare personală sau psihoterapeut, pentru că nu are studii de specialitate și capacitate de a simți emoțiile care nouă ne licăresc în suflet.

Poți sta la povești cu AI atunci când te simți singur sau ai nevoie de un sfat prietenesc, dar nu recomand să faci din asta un obicei, căci suflet lângă suflet va fi întotdeauna mai bine. O alegere înțeleaptă într-o lume în care ne ascundem tot mai mult în spatele unui ecran, apelăm la nenumărate filtre pentru a ne cosmetiza imaginea în online și la ochelarii fumurii și măști rujate pentru a ne ascunde nefericirea atunci când ieșim în lume.

O carte poate spune povestea fericirii sau a nefericirii, dar de cele mai multe ori este o împletire a acestora, o împletire pe care mintea și sufletul uman o fac autentică și inegalabilă. Aspect pe care însăși AI îl recunoște atunci când afirmă că poate să scrie o carte fără niciun ajutor. Are această capacitate, dar vocea umană, acel touch personal fac o operă literară să atingă inimi și să bifeze succesul. Așadar, inteligența artificială poate îndeplini cu succes rolul de asistent în procesul de creație literară, dar nu poate fi un autor veritabil.

Odată ce am tras această concluzie, în deplin acord cu AI, avem certitudinea că poziția autorului de carte nu este pusă în pericol, iar cititorii pasionați vor avea parte de povești memorabile pentru eternitate.

Povești memorabile am și eu, unele puse în cărți de suflet, unele păstrate în sertare, pentru acel moment în care le va veni vremea să iasă în lume, în timp ce altele sunt chiar din interacțiunea mea cu ChatGPT.

Povestea mea cu AI

Mi-ar plăcea să-mi amintesc prima întrebare pe care am pus-o atunci când am început să stăm la taclale, dar cu siguranță nu voi uita cât am fost de dezamăgită când i-am cerut să-mi ofere versurile unei poezii de Lucian Blaga și mi-a oferit cu totul altceva. Dar pentru că orice în lumea asta este expus progresului, ChatGPT a învățat, precum un elev silitor, poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii… spre bucuria mea.

Îmi amintesc că i-am cerut să mă ajute și acolo unde am minusuri, la interacțiunea cu virgula. Să o pun, să nu o pun… nu știu câți autori au dilema mea, dar celor ce o au, până când inteligența artificială va mai evolua, le-aș recomanda să se bazeze pe cunoștințele și ochii umani pentru a aduce un manuscris la faza bun de tipar.

Așa cum am menționat anterior, Chat GPT poate avea sfaturi înțelepte pentru îmbunătățirea calității vieții și poate fi un asistent virtual plin de idei, idei pe care le poți dezvolta în povești memorabile sau în postări de impact pe rețelele de socializare.

Dar curiozitatea m-a împins mai departe, am vrut să văd dacă are habar cu cine vorbește. I-am cerut informații despre persoana mea și m-am trezit în beznă. Așa mi-a trebuit dacă nu am putut tăcea. Am tăcut preț de câteva clipe și apoi i-am spus istoria personală, i-am povestit despre cartea cu scop caritabil pe care am scris-o, despre cele câteva antologii în care mi-am pus câte un colț de suflet, precum și despre activitatea de blogger și despre pasiunea pentru dezvoltare personală. Mi-a mulțumit pentru informații și a băgat la cap atât cât i-a permis memoria. Și ce crezi, azi știe (în mare) cine este Florina Popa Dumșe. Recent mi-a pus în cârcă și o carte celebră pentru femei. Aș fi fost mândră să fie opera mea, dar din pasiune pentru scris și citit, o prezentasem doar într-un articol dedicat pe blog. Și-a cerut scuze pentru eroare și mi-a adus la cunoștință autorul real. Care va fi direcția, doar timpul ne va arăta…

În ceea ce mă privește, îmi doresc să împletesc întreaga viața cuvinte cu pasiune pentru a atinge inimi și să prezint pe blog cărți geniale. În secțiunea Comoara din cărți găsești titluri care mi-au atins inima, Editura NICULESCU având un loc special.

În concluzie, AI nu poate simți emoția unei povești de suflet și chiar dacă îi este cunoscut ,,Atlasul Marilor Curioși”, nu se poate numi un călător privilegiat pe Planeta Albastră și nu va simți libertatea vreodată.

Articol scris pentru SuperBlog 2024.

Imagine antet articol realizată în Canva.com