Eu sunt o fată crescută la țară, printre găini, vaci, oi și alte animale domestice. Am băut lapte nefiert și am mâncat cu bucurie din farfurii de lut, uneori împărțindu-le cu verișorii mei. Am dormit în acele paturi cu saltea de paie și bineînțeles că m-am acoperit cu plapumă de lână. Țin minte că avea mătușa mea una tare faină, adusă din Maramureș, primită de fapt ca dar de nuntă. Oho… ce vremuri! Par atât de îndepărtate și chiar sunt, doar emoția și amintirile păstrate în suflet le mai atestă existența.

Acum sunt doamnă de oraș și chiar dacă sunt numeroase beneficii printre blocurile gri (vorba cântecului), mi-e dor de timpul petrecut în natură, alături de oameni dragi, trăind o viață simplă și lipsită de probleme. Azi, artificialul deține supremația, legumele și-au pierdut gustul și materialele naturale au fost înlocuite pe bandă rulantă cu cele ...