Cred că mediile de socializare online nu doar că au dat posibilitate proștilor să se regăsească și să se organizeze în grupuri coerente de promovare a prostiei, dar i-au obligat și pe cei cu ceva grămăjoare de minte rămasă să învețe limbajul dezordonat și propagandist al inteligențelor eșuate pentru a avea un front de lucru comun.

Ca să dau un exemplu mai coerent: „Conversații cu mama” a lui Mihai Bendeac – ar putea fi o carte foarte reușită dacă autorul nu ar scrie la fel de pueril ca într-o postare pe facebook. Ar fi la fel de autentică dacă nu s-ar apela la atât de multe întreruperi de ritm, ca într-un almanah de știri tabloide.

Pe de altă parte, dacă ar fi folosit un stil mai puțin cabotin, sunt convins că volumul nu ar mai fi fost un ‘must-read’ pentru miile de followeri de pe Instagram, care nu ar fi putut pricepe altfel remarcile referitoare la Țurcanu, sau la orice altă chestie petrecută înainte de ’9