Salut! Sunt Betty și sunt un copil mare.

Sunt copilul ăla care se supără dacă la radio e piesa ei preferată, și o schimbi. Sunt copilul ăla cu care, dacă nu dansezi atunci când apare o piesă frumoasă, se bosumflă și nu-ți mai vorbește toată seara. Sunt copilul ăla care a plâns la „Frumoasa și Bestia” până n-a mai putut, pentru că e povestea ei preferată și Emma Watson arată minunat. Sunt copilul ăla care-și împarte cartofii prăjiți cu oamenii din jur, pentru că ce rost are să mănânci dacă o faci de unul singur? Sunt copilul ăla care ține la mărunțișuri, și păstrează și o frunză pe care o primește, pentru că reprezintă o amintire.

Am propriul caiet de amintiri pe care am lipit chiar și ambalajele de la bomboane, și îmi amintesc de la cine am primit fiecare bomboană și în ce context. Pe cuvânt de cercetaș. Când văd pisici, trebuie neapărat să le smotocesc, deși mai mereu fug de mine și de entuziasmul meu...