Unul dintre lucrurile de care m-am săturat și care ar putea fi schimbat este mediocritatea interacțiunilor dintre oameni.
În ultimul timp nu am putut decât să observ cum oamenii nu-și mai dau silința să facă o relație de orice fel să funcționeze, ca și cum toată lumea a obosit sau a devenit foarte egoistă și nimeni nu mai stă să-și analizeze propriile acțiuni și să-și dea seama de cum se proiectează acestea pe oamenii din jur.
Tinerilor pur și simplu pare să nu le mai pese de cei din jur așa cum o făceau înainte. Să fie vârsta de vină, sau pur și simplu era vitezei în care trăim?
Oamenii ascultă ca să răspundă. Rar se mai empatizează cu adevărat. Cu toții se axează pe ei înșiși. Aici mă auto-includ și eu.
Deși promovez ideea de a avea grijă de tine însuți și de a te pune pe primul loc, nu pot susține egoismul care ne face să ne punem și pe al doilea loc, și al treilea, egoism care ne face să ne proiectăm defectele în ceilalți, să ne închidem în noi pentru a nu fi răniți, să pierdem o parte din conștiință.
Poate că suntem imaturi, însă nu mă pot abține să nu mă gândesc că imaturi eram și acum câțiva ani, și totuși lucrurile nu stăteau așa. Poate că inocența cu care priveam viața atunci împiedica egoismul să apară, iar maturitatea a fost de fapt cea care i-a lăsat o portiță de intrare, maturitate rezultată de multe ori din experiențe nefaste.
Nu știu ce concluzie aș putea trage de pe urma acestor gânduri adunate ce au hotărât să iasă în sfârșit la suprafață. Un lucru e sigur: eu voi lupta să înlătur egoismul și mediocritatea din viața mea, pentru că acestea nu duc decât la o viață mediocră, cu sentimente îmbuteliate sau inexistente. Iar eu nu aș putea trăi așa.