Sticleții zburau ca fluturii turbați într-un miros de paradis îmbâcsit de petrol,
oamenii își făceau cruci cu mâna lor dreaptă și cu singurelele lor trei degete rămase în urma
minciunilor de-o viață. Eu miroseam a insolație și îmi tăram bocancii prin praf, mă simțeam un punct de sudură ștrangulat cu toata forța de soartă . Dacă așa a fost să fie așa este, tot auzeam. Dacă așa a fost să fie hai să facem să nu mai fie așa. Corcodușe în zăpadă - mă gândeam. Am ajuns la 20 de ani, și eu înca știu să mă joc, dar de data asta cu sufletul meu.