Sticleții zburau ca fluturii turbați într-un miros de paradis îmbâcsit  de petrol, oamenii își făceau cruci cu mâna lor dreaptă și cu singurelele lor trei degete rămase în urma minciunilor de-o  viață.   Eu miroseam a insolație și îmi tăram bocancii prin praf, mă simțeam un punct de sudură ștrangulat cu toata forța de soartă . Dacă așa a fost să fie așa este, tot auzeam. Dacă așa a fost să fie hai  să facem să nu mai fie așa. Corcodușe în zăpadă - mă gândeam. Am ajuns la 20 de ani, și eu înca știu să mă joc,  dar de data asta cu sufletul meu.