Isus este ”specialist” al neașteptatului, un maestru al surprizelor și al anticlimaxului. Te aștepți ceva de la Dînsul și El livrează altceva. Tocmai ai crezut că ai înțeles, precum Nicodim, și îți spune că stai prost cu hermeneza. Crezi că ai dat de profet, ca Samariteanca, dai peste Mesia, ba chiar peste Dumnezeu Însuși.

Crezi, precum Iuda, că Îl poți provoca să facă revoluție și să instaureze un nou guvern, în care El să fie împărat, să fie încoronat pe scaunul lui David, dar El te înșală și se duce să troneze pe cruce, încoronat cu spini și îmbrăcat în batjocură în purpură de locotenent.

Sărbătoarea Floriilor este sărbătoarea cu cele mai mari contraste și tensiuni dintre toate sărbătorile creștinilor.

Populația inflamată strigă Osana cu mare bucurie, Isus plînge. Ierusalimul se bucură, Isus bocește. Drumul glorios al calului este luat de un măgăruș neînvățat, care își tîrîie dumnezeiescul Călăreț, ca în basm, ”nici călare, nici pe jos”.

Scenele din ziua Floriilor sînt între tragic și ridicol, între sublim și grotesc. Este cea mai bună ilustrație a tensiunii dintre gîndurile și planurile lui Dumnezeu și gîndurile și acțiunile oamenilor.

Este cumva de mirare că la nici 5 zile distanță același popor strigă în fața Celui pe care îl primiseră cu slavă ”Răstignește-L, Răstignește-L!”?

Ne pedepsim cumplit dezamăgitorii!

După ani grei de stăpînire romană, evreii așteptau un eliberator. După taxe, biruri și apăsare, după lupte intestine și fragmentare, poporul lui Dumnezeu aștepta un împărat, un trimis providențial al lui Dumnezeu.

Sperau să scape cît mai curînd de apăsarea promisă prin profeție. O hermeneutică defectă, cu o eisegeză a speranțelor false era o mare tentație pentru o gîndire triumfalistă, cu final fericit, în care asupritorul era umilit și Regatul lui David va fi fost restaurat complet.

O mare amăgire!

Citește întreg articolul AICI pe Edictum Dei