Acum o săptămână, în Joia Mare a Paştelui catolic, a
avut loc la Muzeul Masséna din Nisa
prezentarea, după terminarea restaurării, a marelui
tablou de altar intitulat Crucifixion,
pictat de Louis Brea în 1512. O renaştere a unei opere
excepţionale.
Fotografiasem, în noiembrie 2018, la Biserica
Notre-Dame-de-l’Assomption a
Mănăstirii franciscanilor de la Cimiez, trei mari
tablouri de altar realizate de
Louis Brea, pictor născut la Nisa în 1450.
Două dintre tablouri, Piéta (1475) şi
Déposition de la croix (c. 1515), erau în curs de
restaurare.
[vezi
http://chirca-aici-acum.blogspot.com/2018/12/musee-franciscain-de-cimiez-nice.html]
Restaurarea celui de al treilea tablou de altar,
Crucifixion, era aproape încheiată.
[vezi
http://chirca-aici-acum.blogspot.com/2018/12/eglise-notre-dame-du-monastere.html]
La început de aprilie 2019, un email ne invita să
asistăm la prezentarea publică a altarului
Crucifixion complet restaurat.
Invitaţie acceptată cu plăcere şi curiozitate.
Pentru prezentarea altarului restaurat, Muzeul Masséna
pregătise cele mai frumoase saloane.
În spatele pupitrului pe care scria „Crucificarea” de
Louis Brea - Prezentarea pentru public
a operei restaurate, erau aliniate
patru drapele: cel al Uniunii Europene, al Franţei,
al provincei Alpi-Coasta de Azur şi cel al
departamentului Alpilor Maritimi.
Publicul din sălile de la parter a avut posibilitea să
descopere sala de la etaj, pregătită
special pentru a găzdui timp de doi-trei ani altarul
Crucifixion, mai întâi pe două ecrane mari,
căci pentru a asigura condiţii optime de conservare,
sala este climatizată separat şi
doar un număr redus de persoane au acces simultan în
ea.
Pe aceste ecrane a putut fi urmărită o primă prezentare
a altarului făcută de principalii restauratori.
Primarul Nisei, Christian Estrosi, a coborât apoi pentru
a spune celor invitaţi câteva cuvinte.
Din înregistrarea pe care am realizat-o, spicuiesc
câteva fraze din discursul liber al primarului:
„E un moment deosebit pe care îl trăim împreună în
această dimineaţă [...]
Aceste mari opere de artă pe care avem şansa să le
moştenim [...]
După o dramă (incendiul de la Notre-Dame, n.n.) poate
să fie şi un timp de speranţă [...]
Noi, colectivitatea oraşului, am utilizat circa 80 de
milioane de euro pentru a restaura
La Chapelle de la Miséricorde, cea a Penitenţilor
Roşii, a Penitenţilor Albaştri,
refacerea etanşeităţii mănăstirii de la Cimiez,
faţada bazilicii Notre-Dame [...]”
În acest timp, pe cele două ecrane, continuau să apară
imagini ale altarului lui Louis Brea.
Era cu o zi înainte de Vinerea Mare.
Sus, într-un colţ al plafonului, doi îngeri ridicau o
coroană.
« Un écriteau, suivant la coutume romaine, était attaché au
haut de la croix,
portant en trois langues, en hébreu, en grec et en latin : le
Roi des Juifs.
Il y avait dans cette rédaction quelque chose de pénible et
d’injurieux pour la nation.
Les nombreux passants qui la lurent en furent blessés. Les
prêtres firent observer à Pilate
qu’il eût fallu adopter une rédaction qui impliquât seulement
que Jésus s’était dit roi des Juifs.
Mais Pilate, déjà impatienté de cette affaire, refusa de rien
changer à ce qui était écrit. »
Ernest Renan, Vie de Jésus, 24eédition revue et
augmentée, Paris, Calmann Lévy, 1895.
