Mai in toate blocurile ceausiste exista cativa ţărani rupti de la coada vacii si adusi la oras sa fie bagati in productie sa fie facuti muncitori pe banda. A fost un fenomen national si uite asa s-au umplut blocurile cu muncitori la fabriciile din marginea Bucurestiului sau din imediata apropiere a lui. Cand erau pe la 20-30-40 de ani, cand inca se usca pamantul sub unghii mai erau cum erau...inca isi mai recunosteau originile de tarani si erau „victime” ale regimului. Acum sunt pensionari ai marii industrii bucurestene si se dau mari oraseni. Ei sunt acei ţarani „ţărani” care isi lasa papucii la usa si bicicleta pe hol, carora ii canta acordeonu’ la usa si danseaza in fata blocului cand se insoara si boteaza, care fac gratar pe balcon, unde si bat covoarele pline de pamant, prajesc carne cu usa de intrare deschisa, ocupa banca din fata blocului unde mananca seminte si se iau peste ...