Gina se apropie de 55 de ani, daca nu i-o avea deja.
Este ceea ce se spune o “doamna”, inca nu “doamna venerabila”. Asta
daca ea nu ar incerca cu disperare sa arate ca o tanara de 30 de
ani. Dupa ea chiar arata pentru ca se imbraca tot timpul cu haine
mulate de parca si auzi pantalonii aia cu striga dupa ajutor:
“luati-ma de aici ca simt ca plesnesc!”. Nici taioarele sau bluzele
de pe Gina nu au viata mai usoara, chiar daca Gina este supla,
decolteurile ei par in criza isterica: “Uitati-va la mine,
uitati-va la mine!” Gina nu are sani decat asa de un duş, dupa ce
ii sterge cu prosopul s-a vindecat si locul, asa ca nu ar avea
nevoie de sutien, o rola de leucoplast i-ar ajunge un an de zile,
cate doi centimetri pe zi si gata. Insa, cred, Gina e cea care i-a
imbogatit pe cei care a inventat push-up. Desi are platfus, pare ca
e Pamela Anderson. Asta daca nu cumva a facut mici retusuri
siliconoase. E, retusuri, mici, dupa buget, sigur si-a facut Gina.
Sprancenele sunt perfect aliniate si pictate de parca sunt lucrare
de doctorat la desen tehnic. Pacat ca le poate invinge un shervetel
umed, dar s-a inventat tatuajul permanent. Genele sunt asa de mari
de simti nevoia de o secera sa iti faci loc cu ea ca sa o privesti
pe Gina in ochi. Gina are un par frumos, doar ca uneori mai
necheaza (meşele sunt facute din par de cal) cand isi aduce aminte
de copilarie (parul, ca Gina are un behait melodios). De unghii nu
mai zic, sunt superbe, are face orice pisica invidioasa. Gina e
inalta, cand e incaltata. Si ea e incaltata tot timpul ca altfel nu
ai remarca-o. Tocuri de 15 cm cel putin si Gina apare. E o
adevarata artista, desi merge aproape in degete, este mai stabila
decat o pustoaica de 20 de ani. Gina ar pune pe roate o fabrica de
plastic si una de lipici numai cu ce are pe ea. Insa Gina nu are
spirit antreprenorial. Ea e o visatoare. O boema. Seara cand vine
de la serviciu viseaza ca face o parcare laterala si isi lasa
masina pe doua-trei locuri de parcare. Dimineata cand pleaca, fire
boema, uita unde si-a lasat masina si o cauta cu butonul de alarma
de scoala toti vecinii pana repereaza ea unde urla
alarma.
Gina munceste. Zilnic. Este sefa. A fost singura meserie
in care taticul ei a reusit sa o angajeze, era singura pe care o
putea face Gina. Conduce un department de 20 de oameni. Oameni
muncitori, doar doi insa o fac. Ceilalti cand simt ca ii apuca
cheful de munca se trag intr-un colt pana le trece.Si chiar daca e
sefa, Gina nu se ajunge cu bani. O mai ajuta tatal ei din pensie.
“Pana se pune si ea pe picioare, mititica”, zicea el acum vreo 30
de ani si de atunci ii trimite lunar venitul ei din venitul lui.
Are cheltuieli mari Gina. Ce credeti ca e usor sa intreţi statutul
de printesa urbana si atunci cand te apropii de finalul perioadei
de garantie?! Trebuie sa faci eforturi mai mari ca sa te pastrezi
in garantie. Salon ca sa lustruiesti carcasa si sa o intretii,
restaurant ca sa alimentezi (acasa nu se poate sa se alimenteze ca
a incercat si i-au sarit toti vecinii in cap cand a umplut holul de
fum), benzina ca sa plimbe carcasa ca pe tocuri de 15 cm echilibru
e precar. Huse (imbracaminte) ca sa acopere carcasa (desi, dupa cum
am mai spus-o nu acopera prea mult) care este cu atat mai scumpa cu
cat sclipeste sau luceste mai mult. Unde mai pui ca io fi cumparat
tati acum vreo 10-15 ani un CV, dar el trebuie actualizat cu niste
cursuri de dezvoltare personala in trend si astea
costa.
Gina e o culta. Asculta numai muzica buna: Bach, Lou
Bega etc., citeste Cioran, Freud, Nietzsche si urmareste cu interes
Kanal D. Toate acestea le face pe facebook ca e prea ocupata cu
tumultul vietii.
Gina iubeste. Des. A fost maritata de trei ori. Prima
casatorie nu se pune, zice ea, pentru ca nu s-a consumat. El o
iubea, dar ea nu prea, dar a insistat el si atunci s-au luat. A
doua casatorie a fost dragoste curata. Il iubea. Si el…pe alta.
L-ar fi iertat, dar el s-a rugat sa nu o faca si s-a incheiat. Dar
astea au fost iubirile tineretii. Pe la 40 ani a avut marea
dragoste. Dragostea matura. Ea matura, el (exagerat de) matur. L-a
iubit ca in filme: “pana cand moartea ne va desparti”. O dragoste
platonica incheiata atunci cand incercau sa nu mai fie asa… o inima
sensibila care nu a mai rezistat la atata dragoste. Cel putin asa
ii place ei sa spuna. Si asa a ajuns vaduva. Acum iar canta viorile
pentru Gina. E indragostita. Si el stie. Nu e o dragoste platonica.
E o dragoste la distanta. Ea aici, el in alta tara. Nu are cum sa
nu reziste o dragoste ca aceasta. Doar daca vreunul dintre ei nu
face o greseala si se muta langa celalalt.
Gina e o femeie puternica si nesupusa. E trecuta de 50
de ani, rezista si refuza sa se supuna inevitabilului. Gina ramane
o printesa.
