Pe nea Puiu il stie toata lumea, el asa crede si s-ar
putea sa aiba dreptate. E trecut de vreo 60 de ani, nu cred ca a
muncit cu acte in regula niciodata si mai mult decat atat s-ar
putea sa nu fi muncit in general. Eu am crescut cu el in preajma.
Cand ma trimitea mama sa iau paine il vedeam la colt, agata
liceence cu o bere, la sticla, pitita la roata unei Dacii 1310. Mai
tarziu cand eu eram la liceu, el tot acolo…cu o bere la pet. Acum …
cu o doza de aluminiu. Aceeasi categorie de bautura, aceleasi
categorii de fete, aceeasi caterinca, acelasi nea Puiu. S-a
schimbat Dacia si fizionomia lui nea Puiu. Cand eram copil era cu
parul dat peste cap si ca tras prin inel, acum e cu parul dat (jos
de) pe cap si ca tras in jurul inelului de la butoi.
“- Ba, cand eram eu de varsta voastra…”, incepea nea
Puiu de fiecare data. Si continua sa ne povesteasca pentru a mia
oara de femei, de masini furate ca sa dea o tura, de valuta
schimbata la Gara, de arabii pe care i-a tepuit in Grozavesti, de
noptile de barbut cu gestionarul de la Alimentara care trebuia sa
fure din incasari ca sa acopere paguba si de cate si mai
cate.
-Ba, cand eu aveam numai balerine de la
barul Melody, voi va jucati cu putza in nisip. Stiti, ba, cum erau
alea?! Numai una si una, tinute numai pe bunatati si veneau numai
daca le aratai ca ai cel putin 5000 lei in buzunar, iar o Dacie “pe
caiet” era vreo 70.000 lei, iar o chenzina buna era vreo 2-3000
lei…Bine pe mine ma stiau de baiat bun. Eu am fost golan mare, ba,
ma stiau toti smecherii din Rahova, Tei sau Bucurestii Noi… Unu’
era Puiu. Pai ma duceam pe la 8 seara in bodega si mai plecam
dimineata la 7 cand ma lua un taximetrist cat usa, pe umar, ma
arunca in taxi si ma ducea acasa…aia era obligatia lui. Cand eu
ieseam din restaurant plecau textilistele de la APACA la munca.
Cand eram mai treaz mai luam una d-asta la pachet. O serveam acasa,
ca stii…eram obosit. Ba, bune femei erau atunci…cuminti, atente…nu
ca acu’.
-Da’ de unde aveai tu atatia bani nea
Puiule?
-Cum de unde, ba baiatule?! Munceam, ba, o
zi intreaga… luam bilete la cinema, la filmele mai inghesuite. La
Pacea (cinematograful) eu eram tartorul. Cand se dadea vreun film
mai rasarit fara vreun inginer constructor Andrei, activist de
partid in timpul liber, eu luam primele 6 randuri din fata si apoi
incepeau sa vanda. Daca vroiai bilet la film si erai primul care
cumpara cand se deschidea casa stateai pe randul 7, ca primele erau
alea mele. Dadeau romanii bani pe filme…si eu nu le refuzam banii.
Mai faceam un barbut cu gestionaru’ de la alimentara si mai ma
platea in carne si aia o duceam la aviator care imi dadea cafea si
tigari care le dadeam la doctor care imi dadea bani… Stiti vorba
aia, “daca va dau mintea mea faceti scurtcircuit”. Mai dupa
revolutie incepusera sa scoata baietii valuta…schimbam valuta in
draci. In Grozavesti inghiteau arabeii tot ce le dadeam…si tot
romanu’ mai tinea o suta de dolari sau de marci la saltea, mai
vanduse o casa, o masina, pe socra-sa…si apoi veneau la mine sa le
dau lei si le dadeam.
-Da’ teapa nu le dadeai?
-Io am fost golan gentil, n-am dat teapa
decat la ghertoi…daca-i vedeam ca au bani sau ca’s mandri - ii
ardeam, dar la vecinii mei de cartier care stiam cat de rau o duc
ii iertam, mai lasam si de la mine ca apoi imi scoateam eu parleala
de la araboi… Bine, mai erau tzarani d-astia de o trimeteau pe
femeie sa schimbe valuta ca poate ma face… Venea romanca posomorata
cu suta de marci sa io schimb…io schimbam si o trimiteam acasa
satisfacuta si o lua taranu’ de noua, dupa ce ma saturam eu de ea.
Voi ma stiti pe mine, nu m-am coclic sa-mi arat eu stralucirea…daca
am avut bautura, mancare si femei mi-a ajuns… Asa mi-am pastrat si
locul in cartier…ma iubeste toti.
-Pai si smecherii astia cum de te-au lasat
asa?
-Pai, de ce sa nu ma lese… Puteam sa fiu si
eu mare smardoi…ca atunci cand eram ca voi mi se spunea Puiu
Shuriu…ca imi infasuram camasa pe stanga si tineam cutitu’ in
dreapta, spatele la zid si nu se apropia unu’… Ne tot certam cu aia
din Giulesti, smecheri adevarati, de podu’ Grand… Ma stia tot
Giulestiu’ Sarbi cand ma duceam pe acolo, le luam tigancile la dans
si nu scoatea nici unu’ vreun piuit ca il luam imediat… Da’ mi-a
facut unu’ odata buzunar pe burta si nu ca era cu clontzu mare…eu
am fost ala clontzos si tziganu’ m-a executat scurt. Atunci mi-am
zis…ce-ti trebuie Puiule smecherie…nu stai tu mai bine cu vinu’ pe
masa si muierea sub masa…nu esti tu jupan si avandu-te bine cu
toti. De atunci i-am lasat pe altii sa se ridice, eu ma simtit bine
imuindu-mi si eu ciocu’ pe ici pe colo si uite ca am ajuns la 60 de
ani cu toate degetele, netaiat si neimpuscat. Stiti cati smecheri
am inmormantat eu sau am vizitat la Rahova (inchisoarea)?! Ii
vedeam cum se ridica, Mertzane, BMW-uri, isi faceau restaurante cu
nume italienesti, numele lor scris peste tot si apoi il mai vedeam
scris pe coroane si uitau toti de ei. Sau pe aia mai norocosi ii
mai vedeau din cand in cand in zi de vizita. Ei isi intepau gagica
la vizita conjugala si eu in restul lunii…c-asa-i cand esti
smecher, tot timpul se va gasi unul mai smecher.
-Da’ acum din ce traiesti nea
Puiule?
-Din fraierii ca voi care se uita in gura
mea. Nu mor eu de foame…am prieteni care si-aduc aminte de
mine.
-Nu ai pensie?
-Io pensie? Sa traiesc din mila statului?
Pai statu’ asta nu m-a prins o zi sa cotizez la el. Bishnitza, ba,
bisnitza…iau de ici, dau colo… Vand un covor, iau in televizor,
vand un o roata, iau o cravata…daca nu pica curge… Nu ma plangeti
pe mine, ca eu ma descurc. Plangeti-va pe voi care munciti toata
ziua si ajungeti acasa rupti, fu…ti si lefteri. Eu nu muncesc, mai
f..t cate o gospodina nostalgica si mai imi raman si bani si ma
culc cand vreau eu si mi se scoala cand vrea “ea”.
Cu cugetarea asta despre viata l-am lasat pe nea Puiu,
golanul batran pe care il intalnesc aproape zi de zi in acelasi
colt de bloc unde candva, cand eram copil, era cel mai tare
restaurant din cartier, agata liceence pitind o doza de bere la
roata unei Dacii.
