Milica, pe numele lui de civil – Emil, a fost de mic un
combinator. Daca aveai nevoie de ceva, sigur avea el sau stia pe
cineva care are. Uneori si cand iti lipsea ceva, tot la el gaseai,
il imprumutase-i tu mai demult si uitase-i de el.
L-ai putea suspecta ca e un colectionar. Avea colectile
de surprize de la gumele Turbo, Ulker, TipiTop (sper sa imi aduc
aminte corect), cele mai smechere colectii de timbre…dar nu, el le
colectiona doar pentru ca stia ca cineva va da ceva mai mult pe
ele. Il avea pe Hagi si Raducioiu in cate 10 exemplare pentru ca
unii erau dispusi sa dea si un aparat radio furat de la ta-su numai
sa isi completeze colectia de surprize.
Mai tarziu s-a specializat in telefoane. La el gaseai
“cu clapeta - fara clapeta”, cu camera-fara camera…spuneai ce vrei
si in cateva zile iti facea o oferta. Asta daca vroiai ceva anume,
altfel iti spunea el ce iti trebuie din ce avea in stoc si se tinea
de capul tau pana iti dadeai seama ca este telefonul vietii tale si
ca nu poti sa traiesti fara el…si odata ce il luai de la el incepea
jocul. Te lasa o zi doua si te lua iar: “Am cel mai smecher
telefon. Este exact ce iti trebuie”. Te facea din vorbe pana cand
ceda-i.
Om strangator de mic. Un “pastrator”. A inceput cu
jucarii, jocuri, haine…d-ale copiilor si s-a dezvoltat pana la
telefoane, masini si case. Acum, deja un tip bogat, nu se lasa. El
stie tot timpul ca tu ai nevoie de ceva si, culmea, stie si de ce…
“Jeane, stiu ca iti trebuie un Opel Astra Caravan. Am eu unul.
Mortal.” Evident ca ceea ce iti ofera el tu crezi la inceput ca nu
iti trebuie, dar te abureste atat de ajungi sa te gandesti cum ai
trait pana atunci fara ce are el de vandut. Nu ai bani? Iti spune
Milica ca oferta lui e una fabuloasa de ajungi sa te imprumuti ca
sa nu pierzi ocazia.
Milica te saluta cu “hai, ce-ti dau?” sau “ti-am gasit
ce iti trebuie”. Afli si tu cu ocazia asta ce iti trebuie. Uneori
insa Milica mai si cumpara. Iti cumpara ceva de care zice ca nu ai
nevoie ca sa vanda cuiva care are. Te poti trezi ca vine la tine:
“Jeane ti-am gasit client pentru covorul persan”. Tu ramai interzis
ca nu stia ca vrei sa vinzi covorul persan. Dar Milica stie. El
stie si a gasit deja client pentru el. Pretul, evident, e tot o
surpriza. El cumpara scump si “te face bogat” si vinde ieftin “ca
te cunoaste”. Covorul ta va fi evaluat la un pret mic ca “oricum
nu-l foloseai” si vandut la pret mare “ca-i unicat”. Diferenta
intra in buzunarul lui Milica, “sa bea si el o bere”.
Milica nu pierde niciodata. Nu ar avea ce. El practic nu
are nimic. El vinde ce ai tu. El este un intermediar. Dar a inceput
de jos. Adica a vandut legume in piata. Astepta taranii la 5
dimineata si le cumpara marfa cu sacii sau camionul la preturi de
nimic. Astepta o ora, doua si o revindea la un pret crescut. Si
apoi se ducea sa se culce. Apoi a inceput sa vanda televizoare
second hand. Le aducea de pe strazile occidentale unde le lasau aia
cand se plictiseau de ele si le vindea la noi. Nu se zgarcea la
pret “sa manance toata lumea”, zicea el. A mers si asta cat a mers
si Milica a gasit alta afacere. La un moment dat cumpara marfa de
la chinezi si vindea la arabi, lua de la arabi si vindea la
moldoveni. Nu facea decat sa traverseze Bucurestiul din est in vest
si din vest in sud. Si apoi marfa circula dintr-o parte in alta a
orasului dupa ce pleca el de acolo.
Milica a trecut prin toate etapele bisnitei romanesti
postdecembriste: blugii turcesti, hainele italienesti, aparatura
ungureasca, argintul grecesc, tigarile moldovenesti, benzina
iugoslava, alcoolul bulgaresc, masiniile occidentale si s-a extins
spre Dubai, China, Thailanda etc. A carat cu sacosa, cu carutzu’,
cu portbagajul si pana la TIR si container. Nu a ratat nimic si nu
s-a calicit…a luat putin din tot.
La un moment dat Milica era sa isi ia o mare teapa. Doua
containere de televizoare cu diagonala mica luate la un pret de
nimic dintr-un depozit din Dubai. Le-a luat fara sa aiba client.
Era sa o bage pe maneca, dar brusc o groaza frizerii, notariate,
cabinete stomatologice au fost ajutate sa isi dea seama ca au
nevoie de unu’-doua televizoare mici sa le atarne de
perete.
Acum Milica vinde apartamente, terenuri, case. Nu le
cumpara si le revinde…le cumpara cu o zi inainte sa le vanda, daca
e cazul. Practic Milica traieste din garaje. Primeste, asa cum e
normal, casa cu tot cu locul de parcare, si o vinde fara si taxeaza
locul de parcare. Sau ia casa “la rosu”, o albeste repede cu o
echipa de meseriasi si o revinde “la cheie”.
Milica e shucar. Doar ca e si shucar-it pe stat care il
tot incurca cu taxele si impozitele. Nu ca el oricum le plateste
doar pe cele care nu are incotro…dar il obosesc schimbarile si
inconsecventa statului.
Acum Milica vrea sa imi vanda casa lu’ vecinu’. “Pai,
bine mai Milica, dar ti se pare ca am nevoie sa ma mut alaturi?!
Daca ma mut, ma mut si eu in alta parte, nu tot in acelasi bloc, in
aceeasi scara, acelasi etaj si chiar pe acelasi palier si tot la
acelasi numar de camere”. “Jeane, lasa-ma sa-ti explic: tu ai
familie mare, nevasta, copii…ai nevoie de un apartament prietenos,
intr-un mediu prietenos…de ce sa te duci undeva unde nu cunosti,
unde nu te cunoaste nimeni? Ai si tu nevoie de o cana de zahar…cine
sa ti-o dea daca nu stii pe nimeni?! Daca e apartamentul mai
mare…cu ce il umpli? Alti bani, alta distractie. Dar uite vecinu
are un balcon mai lung…ai loc si tu de o bicicleta, de un intins de
rufa…Plus ca el se duce la taraca e batran si ti-am gasit deja si
client pentru apartamentul tau!” Clar. Milica are o minte de
procuror…el are in cap toata structura unei mari afaceri. Imi vinde
apartamentul unuia caruia i-a vandut casa de la tara unuia de la
care a luat terenul pe care l-a dat vecinului caruia i-a cumparat
masina pe care a vandut-o celuilalt vecin care imi vinde mie casa
pe care peste ceva timp o sa vrea sa mi-o cumpere Milica ca sa o
vanda unui prieten caruia i-a cumparat un spatiu comercial pe care
l-a vandut in schimbul unei vile pe care a vandut-o pe un teren
unde s-a facut un cimitir pe care l-a vandut unora de au construit
un spital: circuitul omului in natura – mori la etaj, te ingropi la
subsol (dar asta e alta poveste). Asa ca s-ar putea sa ma mut
alaturi pana vine Milica sa imi zica ca mi-a gasit casa, masina,
telefonul, plasma, avionul, nevasta, copii sau orice altceva “care
imi trebuie si le-am visat”.
