Se știe: evanghelicii nu fac pomeni pentru morți! Viața dintre vii și morți în mentalul evanghelic are o fractură motivată biblic. Este o mare prăpastie între noi și ei. Cu alte cuvinte: ”morții cu morții!” Dar despre aceasta și despre escatologiile noastre diverse și diferite, cu alte ocazii.

Din cînd în cînd ne amintim și noi de cei care ne-au fost aproape pentru o parte din viață. Frați, tați, mame, surori, prieteni. Adică îi ”pomenim”, ne amintim de ei, fără să facem pomeni.

Am profitat de faptul că am fost pe aproape de Valea Cernei și aproape de Defileul Dunării și mi-am împlinit un vis mai vechi, să pedalez în aceste zone cu gînduri la apropiați.

Am pedalat 46 de km cu gîndul la fratele meu, Valentin, mort din cauza unui atac de cord devastator. Mi-am încordat inima cu gîndul la el pe Valea Cernei, liniștindu-mi sufletul, ”neliniștindu-mi” sănătos inima.

Apoi, a doua zi, am pedalat 60 de km între Drobeta și Orșova. Am încercat să intru și pe Defileul Dunării, dar drumul este jale. Vorba cuiva: frumoasă țară, păcat că este locuită!

Mi-am amintit tot drumul de fratele meu Aurel, care în iunie s-a botezat, s-a născut pentru Domnul, apoi tot în iunie s-a născut și pentru cer. Culmea! Tot în urma unui atac de cord.

Ce-am gîndit? M-am gîndit la Valentin, la Aurel, la toți cardiacii cu inimă mare și mărită din familia noastră, eu însumi fiind cardiac cu acte în regulă.

Știu! Nu pot adăuga nici o bătaie în plus cordului meu, chiar dacă fac sport intens, cred ce ne spune Scriptura: ”toate zilele mele erau scrise în cartea ta mai înainte să fi fost vreuna dintre ele”, dar sînt donator de organe. Atunci cînd mi se va opri inima sper să se bucure altul de ea, primindu-L din nou pe Isus în inimă, cum spunem tot noi Evanghelicii. Eu am făcut-o o dată!

Ce am mai gîndit pe parcursul acestor 100 de km în două zile? M-am gîndit la copiii fraților mei, m-am rugat pentru ei, pentru văduvele fraților mei, pentru toți ai noștri dragi și pentru mîntuirea întregului nostru neam, așa cum se ruga bătrînul meu Florea.

Peisajele? Superbe!

Pericolul? Între Orșova și Drobeta te mătură tirurile și sîmbăta! Nu recomand nimănui, mai ales dacă vă este frică de vîntul din spatele tirului și de claxoane.

Valea Cernei? Superbă, de asemenea, dar de făcut cu MTB-ul, nu cu road racer-ul!

Vitus-ul, bunul meu prieten francez, m-a însoțit cu credincioșie, fără nicio cădere de lanț de această dată! ESte deja bătrîn! Suspină la schimbări, iar Campagnolo Veloce 3 x 10 cere ureche de muzician.

Cam așa fac eu ”pomeni”. Îmi pomenesc morții și tot ce-am învățat de la ei, bune și rele, în liniștea rulajului de pe astfalt. Așa cum am mai spus-o: poziția chircită a ciclistului este poziția cea mai umilitoare pentru mine, poziția cea mai bună pentru rugăciune, este înrudită cu poziția fetală, înrudită cu pozițiile în care ne calmăm cele mai mari dureri. Chircirea este una dintre pozițiile în care sînt găsiți cei care suportă infarctul. Să ne obișnuim deci …