Primul pas în depășirea unei fobii este depășirea ei la nivel mental.E și cel mai important pas (cred eu) : din moment ce te poți proiecta mental experimentînd tocmai acel lucru față de care ai aversiune atunci, vorba proverbului, ești pe jumătate absolvit de vina (și rușina) de a fi fobic.Așa și eu, am o mare fobie.Conștientizată, acceptată ba chiar și raționalizată prin lipsa abilităților specifice necesare -mi-e teamă de a conduce, teamă de mașini.Prin urmare până la vârsta asta am exclus total și fără vreo re-evaluare sau vreun regret posibilitatea de a-mi lua vreodată carnet.Iaca însă cum te ajung de te duc pasiunile și cum îți dă foc inimioara la principii, până te faci titirezul propriei dorinți și arunci la coș principii... ba chiar și fobii ! Ceea ce, tre să recunoaștem, e fabulos ! La supremația pasiunii asupra fobiilor mă refer.Spuneam așadar că o mare dragoste m-o vindecat de fobia asta cu condusul.Dragostea pentru ceea ce...