Lumea fierbe de o lună de zile. Gîndul celui de-al Treilea Tăzboi Mondial a încolțit mai întîi în mintea noastră, apoi am început să verbalizăm cu timiditate, pentru ca acum să vorbim din ce în ce mai degajat și realist despre posibilitățile de neimaginat pentru generația noastră.

”Cine și-ar fi imaginat? Să fim noi ăia care vor trăi al treilea război mondial” îmi spun colegii mei de generație, decrețeii. Unii dintre aceștia trăiesc spaima incorporării, teama de front, iar femeile frica pentru un viitor sumbru pentru o așteptată criză alimentară de proporții nemaivăzute.

Am rîs de cei care și-au făcut provizii de ulei, pentru că nu și-au făcut provizii de făină. Rusia și Ucraina dețin un mare procent din piața de grîu. Am rîs de cei care au stat la cozi interminabile la benzinării, doar pentru că unii dintre noi am ales alte provizii. Rîsul ne-a înghețat pe față în momentul în care, după ce guvernanții noștri ne-au asigurat că rezerva de stat este plină, ca să nu ne facem provizii, cînd au fost întrebați de reporteri pînă cînd ajunge, ne-au răspuns senin: pînă în August. Acum este Aprilie. Ce vom face din Noiembrie?

Chiar dacă războiul se încheie astăzi, grijile pentru viitor sînt absolut legitime. Îngrijorările pentru resurse sînt fundamentate pe o situație reală. Omenirea nu are resurse pentru toți. Liderii europeni îi transmit bezele lui Zelenski: ”Ne pare rău pentru voi, dar de noi ne pare și mai rău!”

Așadar, cum ne pregătim pentru ce este mai rău? Pentru un război prelungit și o foamete nemaivăzută?

1. Să ne pregătim de război, celebrînd pacea. Să ne bucurăm de ce avem deocamdată. Este încă pace la noi, putem încă să mergem pe stradă fără zgomot de sirene, fără flăcări și fum, putem să viețuim zi de zi liniștiți, ducînd mai departe rutina cotidiană. Ce mare binecuvîntare! Ce pomană dumnezeiască! Ce hatîr! Dacă există ucraineni care încă mai zîmbesc printre saci de nisip și ruine, de ce am trăi cu groază cînd încă este liniște!

Citește mai departe pe Edictum Dei AICI