Oare asta înseamnă că am devenit tolerantă, că am reuşit să văd şi tonurile de gri ? Nu-i nici acesta motivul, pentru că tăcerea mea necurajoasă este ivită din teama că aş putea să pierd simpatia celor care îmi admiră fotografiile postate în spaţiul virtual.
Sunt în situaţia de a alege între confort şi disconfort. Găsesc că o soluţie de a ieşi din acest impas este să aleg ceea ce e mai important pentru mine. Altfel spus, să aleg dacă să mă privesc în continuare cu simpatie sau dacă să mă las privită de alţii (ceilalţi) cu simpatie? Să mă bucur doar de prietenia reală a celor puţini care înţeleg gestul meu şi nu de o prietenie virtuală, redusă la secunda unui like ?
Răspunsul ar trebui să fie unul simplu. Doar nu am ajuns să mă vând pentru like-uri tocmai eu, cea care credeam despre mine că nu am un preţ al trădării.
Şi acum, după ce mi-am făcut curaj, iată faptele:
Acum câteva zile prietenul meu virtual Eduard Gutescu a publicat pe facebook o fotografie însoţită de un mesaj în care îl "zeifica" pe fotograful Sorin Onişor. Acestea sunt imaginea şi textul:
Altfel spus, când trece titratul, gurul, zeul Onişor cei din
apropierea sa îşi pleacă smeriţi capetele. Mesajul panegiristului e
însoţit de un emoticon zâmbăreţ şi este acceptat de către cel
adulat cu un alt emoticon la fel de zâmbăreţ. Comentariile ce
urmează sunt în acelaşi ton linguşitor.
Atât Eduard Guţescu cât şi Sorin Onişor sunt fotografi care au
mii de fani. De oricare dintre ei te-ai lega ai stârni controverse.
Şi multă antipatie. Cu toate acestea, faptul că ai notorietate nu
îţi dă dreptul să ironizezi orice. Nu cred că este firesc să
foloseşti imaginea unor oameni evlavioşi pentru a lua scama ce va
să vină (de) pe haina lui Sorin Onişor. Fără a mai spune - fie-mi
scuzat conservatorismul - că momentul ales pentru această impietate
este Postul Crăciunului.
Acestea fiind scrise, aştept dezlegările de prieteniile
virtuale ale celor care nu sunt de acord cu mine.
Cred ce este un bun început pentru o (auto)selecţie a
prietenilor virtuali. Următorul criteriu va fi necunoaşterea limbii
române de către aceia care cred că promovarea imaginii României se
face doar prin fotografie şi nu şi prin respectul faţă de limba
română. Iar a scrie în limba română dispreţuind regulile
gramaticale trădează nu doar incultura, ci şi lipsa de respect faţă
de această limbă.
