De-ai ieși din mormânt între noi
și-ai vedea atâția moți zdrențuroși pe munții
goi
și neamul întreg flămând ca acu,
ce-ai zice, Horia, tu?!...
Te-ai jelui, ai doini din fluier,
ori ai da un nou, și lung, și roșu șuier,
munții toți să se cutremure,
liftele câmpiei să tremure,
să le vezi îngrozite, de pe culmea-ți
săracă,
din ale belșugului târguri cum pleacă?!...
De-ai trăi tu
acu,
ce-ai face, Horia, cu mișeii ce vând
norodul flămând?!...
Nu ți-ar veni să-i cauți pe toți,
de gâturi să-i scoți,
din paturi, de la cini, de la prânzuri,
şi-n mijlocul piețelor celor mai mari,
ca pe cei mai mișei tâlhari,
de limbă să-i spânzuri?!...
