Salut,

În urmă cu un an am scris un articol despre motivul pentru care este importantă experiența. Nu voi relua acum argumentele și exemplele de atunci, însă aș vrea să completez ceea ce am scris atunci cu câteva detalii în plus.

Primul lucru pe care voiam să îl menționez azi este faptul că la început, când nu avem multă experiență, orice decizie am lua pare că are argumente pro și contra și diferența între decizii este mică pentru că trebuie să comparăm o predicție a deciziei luate. Experiența insă, este cea care îți spune concret care sunt lucrurile care funcționează și care nu. Te bazezi pe un istoric, nu pe o estimare a viitorului. Ai date concrete, nu banuieli vagi.

Exact ceea ce reprezintă un avantaj in luarea deciziilor, este un dezavantaj în procesul de învățare. Când un începator învață are mintea mult mai deschisă la nou decât un om cu experiență. Paradoxul este cel vațloros si dificil de atins: să știi ce capcane să eviți însă să îți păstrezi deschiderea minții pentru a continua să acumulezi experiența. Shunryu Suzuki spunea în una din cărțile lui că “în mintea începătorului sunt multe posibilități, însă în mintea expertului sunt puține”. Să știi care sunt acelea puține care funcționeaza poate fi aur. Să te oprești mereu doar la acelea poate fi “moartea”.

Al doilea lucru pe care vreau să îl menționez este faptul că experiența poate înlocui un IQ ridicat sau chiar anumite aptitudini cum ar fi gândire “outside the box”. Sigur, un IQ ridicat te ajută in general în multe privințe, în special în procesarea experienței pentru a extrage lecțiile valoroase. Dar dacă nu suntem toți înzestrați cu un astfel de beneficiu, în timp, experiența ajunge să bată IQ-ul sau sclipirile de geniu. Spun asta pentru că un nivel ridicat de inteligență poate să aducă avantaje incredibile însă nu este la fel de reliable ca experiența. Daca ești într-o situație în care trebuie să găsești o soluție, dacă te-ai mai confruntat în trecut cu acea situație vei rezolva problema mai repede și mai sigur decât o altă persoană care are un IQ mai mare însă se lovește prima dată de acea situație. De exemplu dacă ai facut un puzzle și vrei să îl faci a doua oară sigur îl vei face mai repede decât cineva care îl vede pentru prima data.

Același lucru este valabil și pentru talent. Oamenii talentați, de cele mai multe ori își irosesc “comoara” și nu își ating adevăratul potențial doar pentru că nu muncesc atât de mult să acumuleze experiența bazându-se pe faptul că știu că vor fi salvați de talent. Cu toate astea, este mult mai valoros un om care a făcut in mod repetat un lucru bine doar pentru faptul că știi că te poți baza pe un istoric dovedit și nu te expui riscului ca persoana talentată sa nu livreze ceea ce îți doreai.

Al treilea pentru experiență este unul sine qua non pentru dobândirea phronesis. Phronesis este dificil de explicat, mai ales pentru o persoana ca mine,cu puțină experiență în direcția asta (te-ai prins ce am facut? Însă, dacă aș încerca să explic sensul noțiunii, aș spune că presupune o formă de ințelepciune practică. Nu ai cum să ajungi să ai sau să folosesti o astfel de înțelepciune fără să acumulezi experiență. Pe de o parte înțelepciunea este virtutea oamenilor în vârstă, trecuți prin viață, deci cel puțin teoretic, cu experiență. Apoi aplicarea practică poate fi mai mult sau mai puțin firească pentru oameni în funcție de natura lor, unii fiind mai visători, alții mai pragmatici. Însa combinarea celor două elemente nu are cum să apară la cineva tânăr, începator sau lipsit de experiență. Este phronesis un lucru de dorit? Întrebarea asta are doar rolul de a te pune să te gândești.

Ultimul argument pentru care spun că e importantă experiența este faptul că este singurul mod prin care putem invăța. Pedagogia este știința prin care copiii invață. Problema este că adulții invață în mod diferit față de copii și pentru asta este un termen distinct, numit andragogie – știința prin care adulții invață. Singura metoda prin care noi invaățăm este practicarea. Exersarea în sine este cea care ne face să dobândim noi cunoștințe și abilități. Acum te întreb direct, dar practicarea în sine nu produce experiență? Prin acumuluarea ei ne dezvoltăm și invățăm lucruri noi. Citeam cartea lui Josh Kaufmann – “Primele 20 de ore” și doboară acel mit ccare spune că pentru a fi bun la ceva ai nevoie de 10.000 de ore, spunând că esențiale sunt primele 20 de ore de practică.

Așadar, acumularea de experiență cred că este cea mai buna cale atât de a ne dezvolta cât și de a folosi/aplica ceea ce funcționează ajutându-ne să facem diferența dintre o idee implementată bine și una implementată greșit așa cum povesteam în articolul de luna trecută.

Îți mulțumesc că ai citit articolul și te aștept luna viitoare.