Să-ți pui pofta-n cui! Știi expresia, nu-i așa? Ei bine, eu nu știu să-mi fi pus vreodată pofta în cui, căci sunt o gurmandă. Încă din copilărie eram o pofticioasă, îndrăgostită de plăcinta cu brânză a bunicii, de cozonacii dolofani cu brânză și stafide, de pâine unsă cu untură și roșii, de lapte de bivoliță, de pâine cu smântână, și aș putea continua…

Dar anii au trecut, m-am concentrat mai mult pe studii și am început destul de târziu să gătesc. Mama și bunica își făceau griji cu privire la viitorul meu de gospodină. Încercau să-mi treacă rețete pe sub ochi și să mă provoace să-mi pun șorțul de bucătăreasă. Dar lucrurile nu prea au funcționat așa pentru mine, firea mea creativă făcându-și de cap și în bucătărie. Nu am mizat pe rețetele lor, deși m-au inspirat de multe ori, că doar nu degeaba se spune că mâncarea mamei și cea a bunici...