Spunea cineva că pe alții îi judecăm după fapte, iar pe noi ne judecăm după intenții. Cam așa este dubla măsură.

Dacă greșim, spunem că a greși este omenește. Dacă greșește altcineva, este evident o dovadă de prostie sau de rea voință.

Dacă cineva nu înțelege ce-i spunem, desigur este vina lui – e neatent, dezinteresat sau incapabil, pentru că nu avem niciun dubiu că noi nu am fi explicat clar și la obiect.

Atunci când ni se cere părerea despre altcineva, suntem (unii dintre noi) extren de critici – că nu este destul de rapid în reacții, că nu este perfect, că nu este infailibil. Dar în timp ce ne exprimăm extrem de tranșant opiniile, nicio secundă nu ne trece prin cap să facem o scurtă pauză, pentru a ne privi un pic în oglindă.