Se spune că o greșeală recunoscută este pe jumătate iertată. Dar cu restul de jumătate ce ar trebui să facem?

Oare cum am putea să greșim doar pe jumătate? Astfel încât ceea ce rămâne să nu mai doară așa de tare?

Azi am greșit – am cedat și am acționat greșit, ceea ce din fericire mi se întâmplă destul de rar, dar totuși apare câteodată.

Desigur, mă apăr spunând că sunt om și nu sunt perfectă, însă și imperfecțiunea doare. Sigur îmi va trece! Dar deocamdată sufăr pentru lipsa mea de control, pentru impulsivitate, decizii proaste și pentru starea de nemulțumire.

Și ca să închei într-o notă optimistă, precis voi mai greși de multe ori. De-aș putea greși doar pe jumătate!