Timpul trece, iar inadecvarea mea socială crește, și crește, până probabil va duce la o implozie finală. Nu am fost niciodată o ființă populară, simpatică, ușor de integrat în grup. Dar în ultima vreme, suport din ce în ce mai greu ce se întâmplă în jurul meu.

Am încercat individual tot ce am putut, pentru a schimba ceva la măcar 1% din cei cu care mă întâlneam. Acum o vreme am vrut să schimb ceva nu doar la nivel individual, devenind parte a unui grup mai mare – dar amăgirea și dezamăgirea asociate m-au făcut să renunț, deși cu strângere de inimă. Apoi am aderat la un grup mai mic, dar experiența a fost similară – coordonatori care nu coordonează, reguli stabilite și nerespectate, comunicare stufoasă, dar indirectă și în cea mai mare parte inutilă. Oare numai eu să fi avut un astfel de noroc sau nenoroc?

Nici nu știu ce este mai rău – că nu mă mai pot amăgi și spera sau că nici nu �...