Pana sa fi citit pe Facebook despre moartea ta, Mihai, ti-as fi scris incepand mesajul cu „Buna!”. Acum, cand n-are cum sa mai fie buna – la cat stim despre asta – renunt la formula de adresare. Si n-o sa pun nici una de final.

„Plecarea in care ramai – cea mai trista plecare” – nota un poet. Chiar asa! Sa fi vazut Facebook-ul dupa raspandirea vestii despre tine! A doua zi dupa noaptea intamplarii mi-a scris fosta noastra colega de la TVR, Aura: „Azi am deschis (n.r.: Facebook-ul) pentru ca am aflat de nefericitul eveniment din lumea celor din generatia noastra (ma refer nu doar la varsta, ci la toate cate s-au intamplat in „zilele noastre”)”. Aura amintea in mesaj despre o petrecere de ziua mea facuta la vila de protocol de la drumuri si poduri de la Vernesti, vila de care ne facea Radu rost cand era de petrecut. Ea te tinea minte in seara aia cum cantai „Noi suntem romani”, cu toti ceilalti, inclus...