Ieri am călătorit în total 12 ore cu trenul. Crimă și pedeapsă pentru mine. Terapie (aproape) gratis pentru alții. Voi vorbiți ore în șir cu necunoscuți întâlniți întâmplător în tren, în aeroport, în autobuz etc., ajungând cu poveștile personale mult prea în profunzime?

Condițiile călătoriei – în principiu foarte bune: nu era aglomerație, vagonul era curat, încălzit suficient, deși afară ningea nu numai că nu am avut întârziere, ci am ajuns cu vreo 10 minute mai devreme la destinație.

Dar cum nimic nu e perfect pe lume, întreaga călătorie a însemnat să asist, fără voie, la un grup de terapie creat ad hoc. În timpul călătoriei de dimineață, am reușit să dorm vreo 4 ore, așa că am suportat-o mai ușor. Dar călătoria de seară m-a terminat psihic – am încercat să dorm, să scriu, să citesc, să joc sudoku, să ascult muzică – dar nu am reușit să mă detașez și să mă pot c...