Există mai multe diferențe între Homeschooling și școala publică. Voi pomeni pe scurt cînd una, cînd alta.

Alegoria nu-mi aparține, am citit-o undeva, cred că într-un manual de spiritualitate.

Imaginați-vă că încercați să umpleți o sticlă cu apă.

O puneți între alte 30 de sticle și aruncați cu apă peste toate, încercînd să le umpleți ochi.

Veți reuși? Cînd? Cu cîtă risipă de energie, de apă, cu cît chin și cîtă apă va curge în zadar pe lîngă sticle?

Dar dacă luați o sticlă și o pîlnie, una cîte una, și umpleți sticla plasată între celelalte, sticla preferată, țînînd-o strîns în mînă, turnînd cu grijă și mare atenție?

S-a scurtat procesul? Este mai eficient?

Ah, da, se pot umple sticlele și în sistemul public de învățămînt. Cu singură condiție îndeplinită: se numește MEDITAȚIE.

Astă seară, Noah, 7 ani, homeschooled, pasionat de cîteva luni de astronomie, spațiu, rachete și alte asemenea, ascultînd unul dintre podcasturile lui Cristian Presură, îmi spune:

“Știi că există ceva mai rapid decît viteza luminii?”

“Ce?” Întreb eu

”Imaginația mea, pentru că, dacă mă gîndesc că sînt lîngă o stea din alt capăt al universului, acolo sînt!”

Am fost întrebat cum de este atît de precoce. A citit singur toată seria Narnia în vara trecută, înainte de a începe oficial școala. Ne-am trezit cu el că știe să citească încă de pe la 5 ani. Ne citea mesajele de pe telefon, în timp ce le scriam.

Nu, nu este mai precoce decît alți copii de vîrsta lui, numai că a primit mai multă atenție. Natalia îi citea diferite cărți pentru copii și urmărea cu degetul literele.

Homeschoolingul reface cumva relația față-către-față dintre mentor și ucenic, dintre maestru și calfă. Nicio meserie grea nu se poate învăța în amfiteatre, fără a coborî în laborator, în atelier, lîngă meșter, ca să vezi cum face. Nimic nu se poate învăța serios doar din cărți, între sute de candidați, de pe youtuburi, între sute de ”fani”, ca autodidacți.

Vorba cuiva: ”Orice autodidact la un moment dat va descoperi că a avut un profesor prost.”