”supuneți-vă unii altora
în frica lui Hristos.”
Efeseni 5:21
Reforma ne-a adus multe beneficii, dar ne-a adus și un fruct otrăvit. În mentalul evanghelic s-a dezvoltat o patologie a autorității. Din pricina faptului că mediatorii umani au fost eliminați, în baza efectului de pendul, acum individul este cel care are contact direct cu Dumnezeu, este iluminat direct de Dumnezeu, are revelații directe, este călăuzit fără interpuși, își este singur Papă, deci poate forma o comodă majoritate doar el și Dumnezeu Însuși față de toți ceilalți. Libertatea în Cristos a devenit independență și individualism, comuniunea creștină s-a redus doar la acele lucruri care slujesc individul în satisfacerea pulsiunilor egoiste, avem ”părtășie” acolo unde ego-ul ne înflorește Supunerea la autoritate ia forme fie de un gregarism bolnav, fie lipsește cu totul.
Găsim secte derivate din cultele neoprotestante în care indivizii sînt spălați pe creier, supunîndu-se la porunci omenești date de idoli umani autoproclamați conducători spirituali. Găsim, de asemenea, adunături de oameni care n-au niciun fel de autoritate în viața lor, se conduc după evaluările estetice ale unor programe artistice dubioase numite ”programe religioase”. Fie într-o parte, fie în alta, supunerea corectă și echilibrată la autoritate este o adevărată aventură pentru orice credincios, indiferent de confesiune, dar mai ales în mediul evanghelic.
Deși Tatăl, Fiul și Duhul sînt coegali, coeterni și consubsanțiali, cînd Fiul a coborît în carne, în istorie, a ales să se supună Tatălui. Fiind creați după chipul și asemănarea Treimii, din punct de vedere ontologic sîntem cu toții egali, precum este Treimea; din punct de vedere oikonomic, adică atunci cînd ne raportăm la istoria care este închegată în spațiu și timp, atunci se dezvoltă ierarhii ale ascultării. Eu și soția și copii sîntem egali esențialmente, sîntem însă într-o structură de autoritate atunci cînd trecem la acțiuni în cotidian.
Cristos Însuși, Domn al Domnilor, Atotputernic, Atoateștiutor, deasupra oricărei ființe cerești, El Însuși S-a făcut ascultător pînă la moarte și încă moarte de cruce. Filipeni 2:8 ”La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut pînă la moarte, și încă moarte de cruce.”
Supunerea în viața creștinului are două aspecte, aspectul civil, social și aspectul eclesial, personal, familial.
Din punct de vedere social sîntem cetățeni, parte din diferite structuri de autoritate: state, națiuni, instituții care sînt parte a unor contracte sociale sau de muncă: primării, angajatori, poliție, ANAF, vamă … Față de acestea Apostolul ne spune: ”Oricine să fie supus stăpînirilor celor mai înalte; căci nu este stăpînire care să nu vină dela Dumnezeu. Și stăpînirile cari sînt, au fost rînduite de Dumnezeu.” Romani 13:1
În același timp, sîntem parte din Trupul lui Cristos, Biserica, din familia lărgită, sîntem parte din familia restrînsă. În toate aceste structuri Scriptura ne prevede locuri în care putem face ascultare și putem da socoteală. Nimeni nu este scutit. Chiar dacă ești pastor, cu atît mai mult, trebuie să dai socoteală cuiva.
Citește mai departe pe Edictum Dei AICI
