Cum pot opri neascultătoare lacrimiCând ele doar cu ochii și-au vorbit Să își croiască drum pe-obrajii calzi Născute dintr-un dor neobosit Iar dorul din tremurătorul suflet El niciodată n-o să sece-n mine De-aceea poate că, lacrima are Izvorul tainic ce i se cuvine Dar te aștept Grădina mi-e deschisă Iubirea are mii de flori în mine Și din adânc curg lacrimi să le ude Și din adânc ... mi-e-așa de dor de tine! ... C-am învățat ce-nseamnă să spun cuvântul Amândoi