De-a lungul vieții mele am vândut și cumpărat destul de multe chestii și, vorbind strict de cazurile în care cumpăram ceva la mâna a doua, mereu negociam. Pot spune chiar că la un moment dat învățasem să negociez destul de bine și scădeam prețul oricărui lucru pe care-l cumpăram.

Acum nu prea mai iau nimic second hand fiindcă s-au înmulțit al naibii de mult țeparii și prefer să plătesc ceva mai mult dar să știu că sunt unicul proprietar și într-adevăr am primit ceea ce am comandat, nu vreun cartof în loc de telefon – cum chiar mi s-a întâmplat prin 2008.

După cum am spus și în titlu, e ok să negociezi uneori, însă nu tot timpul. Nu știu dacă vă vine să credeți dar am văzut cu ochii mei un tip care încerca să negocieze prețul la o alimentară. Nu, nu am auzit greșit.

Intrasem exact după el în magazin și cumpărase niște mere care nu mai știu exact cât costau însă ce știu sigur e că a întrebat-o pe vânzătoare dacă nu cumva vrea să-i mai lase la preț. Ca și cum ar fi cumpărat din piață, deși nici acolo nu se mai negociază excelent în ziua de astăzi.

Lăsând cazurile absurde la o parte, nu negociez niciodată cu prietenii sau colaboratorii vechi (colaboratorii fiindu-mi chiar prieteni în multe cazuri datorită faptului că eu sunt un om foarte friendly cu toată lumea).

De ce nu negociez? Pentru a nu-mi auzi apoi vorbe de genul: ”Uite-l și pe ăla, a negociat câțiva euro.” Pentru că da, atunci când încerci să negociezi cu prietenii sigur n-ai nicio șansă să plătești cu prea mult în minus.

Vă recomand să încercați să negociați cu străinii, indiferent de ceea ce cumpărați. Cu cât e mai scump produsul, cu atât e mai eficientă negocierea fiindcă o să economisiți mai mult.