Patrick DeWitt isi adapteaza romanul eponim pentru cinema si ne place acest melanj straniu, trebuie sa recunoastem acest lucru. Insa, este un film destul de lung (aproape doua ore). Azazel Jacobs s-a inspirat in mod clar de la Wes Anderson si Woody Allen pentru a pune in scena French Exit insa nu exista nebunia vizuala ca in cazul primului si nici escapada teatrala cum stie sa faca al doilea.

Sa spunem ca ce ii lipseste lui French Exit este un veritabil ritm, atat vizual cat si in felul in care livreaza dialogurile. Unele scene sunt excelente deoarece ii ofera lui Michelle Pfeiffer ocazia de a ne aminti ca este acolo si ca este o actrita excelenta insa,in unele momente filmul este extrem de plat deoarece povestea nu este suficient de ritmata.

In mare parte, cu totii se concentreaza asupra lui Michelle Pfeiffer care interpreteaza rolul unei burgheze din New-York insuportabila, care are mereu un cuvant de spus care sa ne faca sa ne prapadim de ras. In plus, filmul incearca sa ne demonstreze cum ii schimba pe unii puterea banilor (si cum ii pot distruge banii pe unii).

Frances Price este o femeie fara un acoperis deasupra capului din Manhattan. Aceasta ar fi planificat sa moara inainte ca banii din cont sa se epuizeze insa acest scop nu s-a concretizat in cele din urma. Dupa ce si-a cheltuit intreaga avere care nu a fost totusi mica, decide sa traiasca in mod anonim intr-un apartament parizian modest alaturi de fiul sau Malcolm si pisica lor “Small Frank”.

Nu cunoastem romanul din care filmul French Exit a fost adaptat insa suntem curiosi sa il descoperim deoarece romanul s-a bucurat de un succes si cu siguranta si filmul este unul bun. Absenta totala a tehnologiei din film ne permite sa se concentreze asupra altor lucruri si drept urmare asupra personajelor.

Pe scurt, French Exit seamana cu o intalnire avortata intre Wes Anderson si Woody Allen care din pacate nu reusesc sa isi duca pana la capat ideea.