Scopul suprem al oricărei ființe vii este realizarea formei personale a Ființei absolute sau altfel spus a Divinității. 

Prin această realizare diferența între ființa individuală și Ființa absolută se anulează. 

Precum s-a mai spus, în univers totul tinde să se compenseze; orice creștere este urmată de o descreștere, orice extremă o revigorează pe cealaltă, o direcție este anulată cu opusul ei, totul și orice tinde să se reașeze în echilibru.

Factorul fizic tinde să se compenzeze cu factorul psihic. 

Când materia fizică abundă psihicul suferă, iar cand psihicul exultă materia fizică se diminuează. 

Ființa care muncește pentru a-și spori posesiunile materiale ajunge la suferință emoțională, ființa care își slujește interesele spirituale ajunge să dețină din ce în ce mai puțină materie. Încercarea de a le obține pe amândouă în aceeași măsură este absurdă - una o anulează pe cealaltă...